Președintele sud-coreean Yoon a făcut mai multe declarații pe tema potențialului țării sale de a obține și desfășura arme nucleare, la scurt timp după aceea, oficialii au revenit asupra declarațiilor. După interviul său cu AP, biroul său a declarat: „Președintele Yoon a afirmat ideea de principiu că amenințarea nucleară a Coreei de Nord ar trebui abordată într-un mod strict. Nu există nicio modificare a principiului conform căruia respectăm TNP. Pentru a descuraja în mod eficient amenințările Coreei de Nord, guvernul nostru s-a concentrat pe consolidarea descurajării extinse a Coreei de Sud – SUA.”
Nu este clar dacă pur și simplu a vorbit intenționat despre asta ceva sau, așa cum presupun oficialii americani în mod privat, Yoon exagerează în mod deliberat discuțiile bilaterale în curs pentru a forța SUA să fie mai îngăduitoare la cererile ROK.
(a) Oficialii din Republica Coreea oferă opinii diferite, de la lipsa intenției de a urmări nuclearizarea indigenă sau reintroducerea armelor nucleare tactice ale SUA, eliminate la începutul anilor 1990, până la o poziție mai dură de nerespectare a oricărei opțiuni pentru moment, în funcție de viitoare provocări nord-coreene sau progrese în discuțiile bilaterale cu Statele Unite. (b) În orice caz, comentariile președintelui sud coreean complică discuțiile cu privire la măsura în care SUA își vor slăbi respingerea fermă împotriva partajării nucleare bilaterale sau a planificării nucleare. Observatorii din Coreea din SUA au îmbrățișat inaugurarea lui Yoon în mai anul trecut, observând o aliniere aproape totală asupra politicii de securitate externă. Luna viitoare va avea loc un exercițiu bilateral cu scenarii nucleare.
Ce urmează? Dacă nu este tratată serios, această problemă are potențialul de a provoca tensiuni în alianța și în relația bilaterală într-un moment în care cele două țări, împreună cu alți aliați și parteneri din regiunea Indo-Pacific, trebuie să lucreze îndeaproape pentru a aborda dezvoltarea Chinei care este în creștere și amenințările nord-coreene. O complicație suplimentară este efortul Chinei de a-și extinde capacitatea nucleară și intenția sa de a atinge paritatea strategică cu SUA și Rusia. Această evoluție va ridica noi preocupări cu privire la eficacitatea descurajării extinse din SUA. Va rămâne un imperativ strategic ca SUA să susțină o forță strategică puternică de descurajare, precum și să reconstruiască o capacitate mai robustă de apărare antirachetă. Acest lucru trebuie să fie asociat cu o descurajare convențională adecvată, care va necesita atât capacitatea SUA, cât și a aliaților atât în Europa, cât și în Asia. Împărțirea directă a sarcinii în ambele teatre, precum și creșterea capacității industriale de apărare sunt esențiale pentru descurajarea susținută.
