Devine tot mai evident că speranțele oficialilor ruși în raport cu China, care se așteptau că va ajuta Moscova să ocolească sancțiunile occidentalilor, nu s-au adeverit. Chiar dacă China oficial nu se alătură sancțiunilor, însă urmează cu atenție interdicțiile impuse pentru a evita complicațiile în relațiile economice cu SUA și UE. În același timp, dependența economică a Rusiei de China crește exponențial. Aceasta înseamnă că în „pivotul său către Est”, Kremlinul este condamnat tot mai mult să țină cont de interesele geo-economice ale Chinei, nu rareori, în detrimentul propriilor planuri.
Printre multiplele probleme de ordin economic, una din principalele și greu de rezolvat devine modul de stabilire a mecanismului financiar de plăți în comerțul extern. După ce marile bănci rusești au fost tăiate de la SWIFT, numărul de canale pentru tranzacții transfrontaliere a scăzut drastic și a devenit mult mai dificil, deseori chiar imposibil, să se efectueze tranzacții în dolari și euro. Autoritățile ruse sunt nevoite să caute noi scheme și soluții financiar bancare pentru exporturi și pentru a achita importurile.
Dacă în primăvara anului 2022 mai exista o speranță timidă că războiul nu va dura mult și ar fi posibil să se revină la ordinea anterioară, acum situația a devenit atât de disperată încât Kremlinul este gata să discute despre utilizarea hawala sistem de plată operat în Iran, dar care este ilegal în multe țări din cauza necorespunderii legislației împotriva spălării banilor. În aceste condiții, autoritățile și agenții economici ruși au încercat să treacă la operațiuni în monede naționale, barter, plăți în numerar și alte scheme, dar nu au reușit să găsească o soluție sistemică pentru 2022. Ca rezultat, în toate aceste încercări puțin eficiente de a substitui sistema internațională universală de plăți, cu una nouă fezabilă, tot mai evident se conturează o tendință clară: accentul se îndreaptă către criptomonede și yuanizarea plăților, ceea ce crește rapid dependența economiei ruse de moneda chineză, cu toate riscurile care decurg din această situație.
În urma sancțiunilor occidentale, China a devenit principalul partener comercial al Rusiei. Firmele chineze se alătură programelor de import paralel și încearcă să înlocuiască companiile occidentale plecate. De exemplu, pe piața auto din Rusia rămân doar 14 mărci de automobile, dintre care 11 sunt chineze.
Sistemul de plată chinezesc UnionPay este singura modalitate prin care rușii pot plăti cu carduri în străinătate. Până la sfârșitul anului 2022, China a început să furnizeze mai mult de 40% din importurile de mărfuri ale Rusiei. În ceea ce privește amploarea dependenței de livrările din China, Rusia a ajuns pe locul al doilea în lume după Coreea de Nord.
Agreseunea militară rusească asupra Ucrainei a provocat schimbări tectonice pe harta energetică a Europei. Calculile lui Putin despre dependența critică a Uniunii Europeane de petrolul și gazele rusești, sau adeverit a fi greșite. Europenii au arătat miracole de adaptare la noile condiții și au făcut față cu încredere încercării lui Putin de a îngheța Lumea Veche. Uniunea Europeană a reușit să mobolizeze în 2022 cel puțin 500 de miliarde de euro pentru a achiziționa resurse energetice la prețuri extrem de mari și pentru a subvenționa consumatorii naționali. Concomitent, s-a făcut și lobby pentru un plafon al prețurilor la resursele naturale, ceea ce a scăzut cotațiile la livrările din Rusia la un nivel fără precedent de 50% din Brent. Iar prin interzicerea folosirii cărbunelui, petrolului și a produselor petroliere rusești, Europa a provocat o redistribuire fără precedent a pieței.
Încercând să salveze situația, Rusia a purces la reorientarea exporturilor sale energetice spre Asia. Aici, în primul rând, putem aminti China, care, folosind conjunctura favorabilă, fără sinchiseală a început să dicteze de una singură Rusiei prețurile la cărbunele și gazele din zăcămintele din Siberia de Est. În final, China a început și continuă să primească petrol rusesc în condiții preferențiale (reducerile în ultimele luni au ajuns la 13 dolari pe baril în comparație cu combustibilul din Arabia Saudită). Și în următorii ani China are toate șansele să rămână cel mai mare cumpărător de resurse energetice rusești la prețuri preferențiale, în detrimental interesului economic rusesc.
Conducerii ruse îi place să vorbească despre parteneriatul strategic dintre Rusia și China, subliniind natura fără precedent a interacțiunii. De fapt, situația reală vorbește despre transformarea acestui parteneriat într-o dependență economică tot mai mare a Moscovei față de Beijing. Asistăm la constituirea unei forme de vasalitate economică a Rusiei față de China, ceea ce înseamnă că Moscova tot mai mult se preface în partenerul geopolitic mezin al Beijingului, fiind nevoită să pună resursele sale, inclusiv cele naturale, în serviciul intereselor geo-economice ale Chinei.
