Republica Moldova și-a asumat statutul de neutralitate prin prevederile Constituției din 1994. Este cunoscut faptul că neutralitatea permanentă, de regulă, se constituie în forma unui statut juridic internațional al unui stat care și-a asumat obligația de a nu participa la războaie și de a se abține de la acțiuni care ar putea implica un astfel de stat într-un război. În acest sens, statele permanent neutre nu participă la alianțe militaro-politice, refuză să plaseze baze militare străine pe teritoriul lor și exclud utilizarea propriului teritoriu în scopuri militare împotriva altui stat. Practica internațională arată că, statutul de neutralitate permanentă pentru o țară este stabilit atât printr-un tratat internațional, cât și printr-un act juridic național, recunoscut de alte state.
Cu toate acestea, pe parcursul timpului, diplomația moldovenească așa și nu a reușit să consolideze statutul de neutralitate permanentă la nivel internațional pentru statul moldovenesc. Acest rateu a fost predeterminat de compromiterea statutului de țară neutră pentru Republica Moldova prin prezența ilegală pe teritoriul său a unui contingent militar străin (rus), precum și a formațiunilor paramilitare ale separatiștilor transnistreni, asupra cărora nu se extinde incidența normelor dreptului internațional. În aceste condiții, statutul de neutralitate permanentă pentru Republica Moldova a devenit pur declarativ, având caracterul unei obligații unilaterale, din care nu decurg consecințe politice și juridice internaționale. Astfel, acest statut nu a condus la apariția condițiilor pentru asigurarea durabilă a securității militaro-politice a Republicii Moldova, ci mai degrabă a blocat posibilitatea de creștere a capacității de apărare a țării prin diverse acțiuni de cooperare militaro-politică internațională.
Neutralitatea declarată a Republicii Moldova a urmărit în faza inițială atingerea a două obiective importante pentru tânărul stat moldovenesc. În primul rând, statutul de neutralitate a servit drept pretext pentru neatragerea Republicii Moldova în blocul militar-politic sub auspiciile Rusiei (CSTO), din spațiul CSI, aceasta fiind unica consecință benefică a statutului de neutralitate. În al doilea rând, Chișinăul se aștepta, cum a demonstrat timpul în mod eronat, că declararea statutului de neutralitate va aduce la urgentarea procesului de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul țării. A fost o gravă eroare de calcul și acest lucru a devenit evident într-un timp scurt, după ce Rusia a demonstrat că nu are de gând să susțină de-facto neutralitatea Republicii Moldova prin retragerea trupelor sale, cerând în același timp Chișinăului să mențină neutralitatea în relațiile cu alți actori internaționali.
Astfel, neutralitatea moldovenească a devenit un fel de instrument de asigurare a vasalității geopolitice a Republicii Moldova față de Moscova, de menținere a statului moldovenesc în zona de influență geopolitică a Rusiei. Agresiunea militară rusă în Ucraina a arătat că orice încercare a tinerilor state din fostul spațiu sovietic de a depăși dependența geopolitică de Rusia, provoacă regimul de la Moscova la declanșarea războiului împotriva „vasalului” recalcitrant. În același timp, arsenalul de acțiuni al Moscovei include atât mijloace de război hibrid, cât și agresiunea militară directă, precum a fost în Georgia, în 2008, sau în Ucraina, în 2022.
Pe fundalul războiului din Ucraina în societatea moldovenească se înmulțesc stările de spirit cu privire la revizuirea atitudinii față de statutul de neutralitate ca mijloc de încredere în asigurarea securității naționale pe termen lung. La modul practic, aceste sentimente îi caracterizează pe susținătorii alegerii de civilizație pro-europeană pentru Republica Moldova, aspirațiile cărora sunt incompatibile cu dependența geopolitică de Moscova. Și invers, susținătorii orientării Moldovei către valorile civilizaționale eurasiatice, urmăresc să păstreze neutralitatea vasală a statului moldovenesc față de fosta metropolă. Este evident, că doar sfârșitul războiului din Ucraina va pune un punct intermediar în această dezbatere publică intra-moldovenească despre statutul neutralității. Însă, deocamdată, în forma ei actuală, neutralitatea Moldovei supraviețuiește, chiar dacă este în neputință să împiedice în mod fiabil pericolul războiului, iar moldovenii sunt salvați de război, nu datorită statutului de neutralitate, ci datorită geografiei și poporului ucrainean care rezistă eroic agresiunii militare ruse.
În același timp, discuția publică din societatea moldovenească despre statutul de neutralitate are loc într-o ambianță moștenită din trecutul comunist. Printre acestea un loc aparte îl ocupă atitudinea suspectă și adesea ostilă a majorității cetățenilor moldoveni față de cea mai puternică și eficientă alianță internațională militaro-politică de apărare, NATO. Datele ultimului sondaj al Institutului de Politici Publice de la Chișinău arata, că 54% din respondenții moldoveni ar vota împotriva aderării la NATO și doar 22,4% ar susține această opțiune. În condițiile când statutul de neutralitate pentru Republic Moldova este consfințit de Constituție, această predispoziție a societății moldovenești face aderarea la NATO deocamdată imposibilă.
Faptul că majoritatea cetățenilor moldoveni nu acceptă aderarea Republicii Moldova la alianța defensivă NATO, subminează serios perspectivele de a găsi cea mai bună opțiune pentru construirea unui sistem eficient de securitate națională al statului moldovenesc. Iar revizuirea abordărilor oficiale ale Chișinăului cu privire la rolul neutralității și în raport cu NATO în perspectiva dezvoltării unui sistem eficient de securitate națională, este strâns legată de depășirea stereotipurilor mentale provenite din practicile fostului imperiu sovietic. Însă, deocamdată, societatea moldovenească nu dă dovada unei clarviziuni în problema găsirii unei soluții veritabile de garantare a securității naționale, capabilă să stăvilească sigur pericolul revanșei imperialiste. Unul din ultimele sondaje sociologice atestă nedorința cel puțin a unei jumătăți din numărul cetățenilor Republicii Moldova de a apăra statul cu arma în mână. Nu în ultimul rând, aceste predispoziții capitularde în societatea moldovenească au fost induse de statutul neutralității permanente a statului, care fiind în realitate, prin conținutul său, o formă de vasalitate a Republicii Moldova față de Moscova, și care nu garantează apărarea eficientă a statului moldovenesc ci, mai degrabă, creează o iluzie periculoasă a unei securități false.
