Recent, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a dat un interviu postului de televiziune Rossia 24, afirmând că Occidentul a pus ochii pe Republica Moldova pentru rolul „următoarei Ucraine”, în timp ce președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, „este dornică să intre în NATO” și este pregătită „practic, pentru orice”, inclusiv pentru unirea cu România. Prin această declarație Moscova a dat de înțeles cât de iritată este de poziția Chișinăului în raport cu războiul din Ucraina, iar tonul acuzator și dușmănos al vârfului diplomației ruse la adresa Republicii Moldova nu trezește nici un dubiu.
La pachet cu Moldova, abordând problema războiului din Ucraina, ministrul rus a găsit de cuviință să se refere și la poziția Georgiei. În cazul oficialităților de la Tbilisi, șeful diplomației ruse a repetat teza despre intenția occidentalilor de a transforma Georgia într-un alt factor de iritare a Rusiei, cu revenirea la situația din vremurile fostului președinte Mihail Saakaşvili. Însă, în același timp, Lavrov a menționat, cu o doză de vădită satisfacție, că guvernul georgian se ghidează după interesele naționale, în pofida apelurilor occidentale de a deschide „un al doilea front” împotriva Rusiei. Totodată, Lavrov a adăugat că Moscova și Tbilisi au dezvoltat comerțul bilateral, turismul, cooperează în domeniul energiei, iar partea georgiană este conștientă că toate acestea sunt în interesul statului și poporului georgian.
Spre deosebire de o abordare nuanțată a relațiilor sale cu Georgia, Moscova a ales să fie foarte dură în raport cu Republica Moldova. În primul rând, această atitudine față de Chișinău s-a manifestat prin aplicarea metodei războiului economic, când a fost subțiat la maximum fluxul de gaze naturale livrat de către Gazprom pe post de monopolist pe piața Moldovei. Cu o periodicitate de aproape în fiecare zi, diverși decidenți ruși lansează cele mai obraznice acuze și amenințări la adresa oficialităților moldovenești, printre ele nefiind lipsă nici amenințările cu o invazie militară asupra Republicii Moldova. Aceasta este plata pentru poziția fermă a Republici Moldova alături de Ucraina și de susținere necondiționată a independenții, suveranității și integrității teritoriale a ei în granițele sale recunoscute internațional. Kievul oficial nu odată a exprimat recunoștința sa Republicii Moldova pentru poziția principială de condamnare a războiului Rusiei împotriva Ucrainei, chiar dacă Chișinăul nu s-a atașat formal programului internațional de sancțiuni împotriva agresorului rus, dar respectând majoritatea prevederilor lui.
Deși, după începutul războiului în Ucraina, mii de georgieni au ieșit la demonstrații în sprijinul Ucrainei, numeroase steaguri ucrainene fluturând pe străzile orașelor georgiene și răsunând constant cuvinte de sprijin pentru ucraineni cu invariabilul „Glorie Ucrainei!”, iar numeroși voluntari georgieni participă la ostilitățile împotriva agresorilor ruși, Tbilisi oficial s-a distanțat sfidător de Kiev. Chiar în primele zile ale invaziei ruse pe scară largă, premierul georgian Irakli Garibashvili a remarcat, că Georgia nu se va alătura sancțiunilor internaționale împotriva Federației Ruse, ci va sprijini Ucraina doar politic. Și speranțele Kievului pentru sprijinul militar-tehnic de către Tbilisi au fost spulberate de temerile conducerii georgiene că Rusia ar putea din nou invada țara lor, ca și în 2008. În același timp, establishmentul georgian invocă neoficial părerea că țara lor, spre deosebire de Ucraina, nu va fi susținută de nimeni și, prin urmare, ar trebui luate în considerare interesele Kremlinului. Drept urmare, Tbilisi a refuzat să revândă Ucrainei sistemul antiaerian Buks și dispozitivele antitanc Javelins. Toate aceste semnale transmise de guvernul georgian sunt în ton cu urechea Kremlinului.
După părerea unor experți, poziția guvernului georgian este determinată nu doar de teama unei noi invazii rusești, ci și de factorul fostului președinte georgian și actualul cetățean ucrainean Mihail Saakașvili, condamnat la închisoare în Georgia. Pentru actualele autorități georgiene, Saakașvili este un ghimpe dureros în coastă, o sursă constantă de destabilizare a țării, motivul complicării relațiilor Georgiei cu Occidentul și al răcirii cu Ucraina. Soarta lui Saakașvili este determinată de atitudinea ostilă față de el a eminenții cenușii a Georgiei, Bidzina Ivanishvili, care controlează partidul de guvernământ Visul Georgian și are o influență directă asupra dezvoltării poziției guvernului și a parlamentului. Miliardarul pro-rus nu este interesat de deteriorarea relațiilor cu Rusia. Prin urmare, politica autorităților georgiene nu este doar o dorință de a nu da naștere unei invazii ruse, ci și o demonstrație de loialitate față de Kremlin inspirată de marele oligarh.
Intransigența oficialilor de la Tbilisi în problema menținerii lui Saakașvili în închisoare și a tratamentului inuman al acestuia, este unul dintre motivele pentru care Georgiei nu i s-a acordat statutul de membru candidat al Uniunii Europene. Dar nici perspectiva obținerii statutului de candidat, dorită de atât de mulți georgieni, nu au determinat autoritățile de la Tbilisi să facă concesii în cazul Saakașvili, dar și în detrimentul conjuncturii economice favorabile. După cum a remarcat ziarul ucrainean ZN.UA, „Georgia a fost lovită astăzi de o ploaie de aur” datorită tranzitului comercial din Turcia spre Rusia prin teritoriul georgian. Tranzitul din Turcia în Rusia a devenit de la un timp motiv de îngrijorare pentru Statele Unite, UE și Ucraina, care bănuiesc că Georgia este folosită pentru „exporturi gri” către Federația Rusă. Cu toate acestea, faptele privind încălcarea de către autoritățile georgiene a politicii de sancțiuni împotriva Moscovei nu au fost până la moment făcute publice.
Georgia din plin a folosit oportunitatea comerțului cu Federația Rusă, inclusiv a sosirii imigranților ruși, fapt ce a determinat creșterea economiei georgiene. În special, conform rezultatelor anului 2022, creșterea PIB-ului Georgiei a fost de 10,1%, un progres izbitor pe fundalul evoluției economice mai mult decât modeste a Republicii Moldova. În total, potrivit datelor Serviciului Național de Statistică din Georgia, cifra de afaceri comerciale externe a țării, în 2022, a depășit suma de 2,4 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă cu 52% mai mult decât în 2021. În acest fel, avantajul economic în relația cu Moscova s-a suprapus pe idiosincrazia actualilor guvernanți ai Georgiei privind fostul președinte Mihail Saakașvili, fapt ce a provocat o complicare serioasă a relațiilor dintre Kiev și Tbilisi, pe unele domenii ele fiind chiar înghețate. În același timp, s-a ajuns până la aceea că autoritățile celor două țări schimbă periodic declarații dure una împotriva celeilalte.
Abordarea specifică a actualilor oficialități georgiene a situației privind războiul din Ucraina și relaționarea lor cu Moscova, a determinat opiniile unor experți despre proiectul „Trioului Asociativ” în componența Ucraina, Georgia și Moldova, ca despre unul eșuat. Și dacă până la declanșarea agresiunii militare ruse, Kievul era interesat să fie în același „compartiment” cu Tbilisi pe calea integrării europene și euro-atlantice, acum situația s-a schimbat pe direcția intensificării colaborării Ucrainei cu Republica Moldova și a răcirii relațiilor cu Georgia. Prin această optică ucraineană Chișinăul și Tbilisi sunt privite de SUA și UE, fapt ce a determinat în mod hotărâtor oferirea Republicii Moldova, alături de Ucraina, a statului de țară candidat de aderare la UE.