Înainte de a vorbi, propriu-zis, despre scenariul post-război general, să facem un popas la tema Unirii/
Problema unirii României și Republicii Moldova ar deveni un subiect stringent și real doar în două cazuri: fie o ofensivă totală, surprinzătoare, a forțelor ruse care ar captura în două-trei săptămâni Kievul și Odesa, fie, dimpotrivă, un succes de durată al forțelor ucrainene/NATO care să oblige Federația Rusă la (măcar) un armistițiu și niște negocieri „globale” de pace. În acest ultim caz, există o mare probabilitate de a se organiza o conferință internațională care să „armonizeze toate interesele” din zonă.
Săptămânile trecute, prima pagină a mass-media a fost ocupată de subiectul lucrărilor mai mult sau mai puțin ilegale executate de ucraineni, atât pe canalul Bîstroe, cât și pe brațul Chilia.
Scandalul nu s-a declanșat întâmplător. Au acționat, „prin mijloace specifice”, nemulțumirile unor agenți economici, concurați neloial de produse agricole ucrainene, dar și nemulțumirile unor lideri PSD, preocupați de iminenta „rotativă” și de calculele electorale. Altminteri, era foarte ușor să se observe că autoritățile românești, la nivelul cel mai înalt, cunoșteau foarte bine situația. Fiind, însă, vorba despre interesele Ucrainei și, prin urmare, de cele ale NATO, puterea de la București a tăcut mâlc, iar când n-a mai putut să ascundă evidența, a făcut declarații de genul „batista pe țambal”. Este foarte probabil că în problema navigației pe brațul Chilia și canalul Bîstroe lucrurile or să rămână ca-n tren. Din păcate, România nu se află în poziția de a duce o diplomație pe cont propriu. Să sperăm că, în planul secund al negocierilor de culise, diplomații și autoritățile române vor fi în stare să urmărească interesele naționale pe termen lung.
Dar mai poate fi un motiv al apariției scandalului Bîstroe: situația din Transnistria. Și aici intervin alte două variabile.
Prima este cea a propagandei ruse, care, fără îndoială, există și în România, dar mai ales în Republica Moldova. Odată cu lucrările de adâncire de pe canalul Bîstroe, propaganda Kremlinului a căpătat o minge la fileu, cu atât mai frumoasă cu cât ea derivă dintr-un fapt real, imposibil de ocolit. Odată cu acest subiect, atenția opiniei publice și a mass-media a fost deturnată de la frontul principal al luptelor din Donbas, către zona limitrofă a României.
