Karabah, o zonă muntoasă din regiunea Caucazului de Sud, este un teritoriu recunoscut internațional al Azerbaidjanului. Este locuit de etnici armeni care consideră acest teritoriu patria strămoșilor lor. Armenia a instituit controlul asupra Karabahului și a unor întinderi mari de teritoriu azer adiacent într-un război care s-a desfășurat odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. Azerbaidjanul a preluat cea mai mare parte a acestuia într-un conflict de șase săptămâni din 2020, încheiat printr-un armistițiu mediat de Rusia.
La 19 septembrie, Azerbaidjan a anunțat începerea „măsurilor locale anti-teroriste” în zona Nagorno-Karabah. Aceste acțiuni au fost un răspuns la moartea a 6 persoane în dimineața aceleiași zile, inclusiv a doi civili, ca urmare a unei explozii asupra minelor instalate de separatiștii armeni.
Șeful serviciului de presă al Ministerului Apărării din Azerbaidjan, Anar Eyvazov, a declarat într-un briefing din seara zilei de 19 septembrie, că forțele armate azere din Karabah au preluat controlul a peste 60 de poziții de luptă ale forțelor armene. Într-o declarație difuzată de Ministerul Apărării din Azerbaidjan miercuri dimineață, se spune că „măsurile locale antiteroriste… continuă cu succes și că pozițiile de luptă, vehiculele militare, lansatoarele de artilerie și rachete antiaeriene, stațiile de război electronic și alte echipamente militare ale formațiunilor forțelor armate armene au fost neutralizate”.
La rândul său, așa-numitul Minister de Externe al nerecunoscutului Nagorno-Karabakh a scos o declarație miercuri dimineață că în capitala Stepanakert( Khankendi, nume dat de Azerbaidjan) și alte zone populate de armeni sunt supuse la focuri masive de artilerie, atacuri cu rachete și lovituri aeriene. Acest departament a raportat victime, inclusiv în rândul civililor.
Succesele militare ale Azerbaidjanului în confruntarea cu Armenia se explică printr-o finanțare majoră și o reformă profundă a armatei azere pe parcurs de decenii. Azerbaidjanul a încheiat o alianță politico-militară cu Turcia lui Erdogan, care a asistat masiv prin furnizări de armament și logistică militară, precum și politic războiul pe care l-a desfășurat Baku împotriva armatei armene în 2020-2021. Miza președintelui azer Ilham Aliyev pe alianța azero-turcă s-a justificat complet, pe când alianța Armeniei cu Rusia lui Putin a dezamăgit Erevanul.
De la începutul războiului din Ucraina, Rusia s-a comportat surprinzător de pasiv în Karabah, iar forțele sale de menținere a păcii nu au intervenit în niciun fel în cursul evenimentelor. Acest lucru este în contrast puternic cu declarațiile făcute de Putin după războiul din 2020. În special, el a argumentat pentru armenii din Karabah, care s-au refugiat în timpul conflictului, că ei s-ar putea întoarce la casele lor sub protecția Rusiei și în general, părea că Moscova intenționa cu acest scop să creeze o bază militară în Karabah.
În realitate, aceste garanții ale Moscovei s-au dovedit a fi pur declarative. Acum armenii dau vina pe Moscova și pe forțele sale de menținere a păcii pentru că nu și-au îndeplinit misiunea de a menține controlul asupra coridorului Lachin, această rută terestră care leagă Armenia și Nagorno-Karabah și care a fost securizată de o forță rusă de menținere a păcii de la sfârșitul războiului cu Azerbaidjanul din 2020. Dar de luni de zile această rută este blocată de facto de partea azeră, fapt care a provocat penurii în regiune.
Reluarea recentă a ostilităților militare între Azerbaidjan și Armenia a trezit îngrijorarea marilor jucători geopolitici. Secretarul de stat al SUA Antony Blinken a cerut Azerbaidjanului să-și încheie imediat operațiunea, spunând că înrăutățește situația umanitară deja îngrozitoare din Karabah. Agențiile de știri azere au citat administrația prezidențială azeră, potrivit căreia Aliev i-a spus lui Blinken într-o convorbire telefonică, că Azerbaidjanul va înceta operațiunea doar după ce luptătorii armeni vor depune armele și se vor preda. Un înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA a declarat agenției Reuters, că secretarul de stat Antony Blinken este probabil să se angajeze într-o rezolvare diplomatică a tensiunilor dintre Armenia și Azerbaidjan în următoarele 24 de ore.
Și Uniunea Europeană, Franța și Germania au condamnat acțiunile militare ale Azerbaidjanului, cerându-i să revină la negocierile cu Armenia privind viitorul Karabahului.
Ministerul armean de Externe a numit acțiunile Azerbaidjanului o agresiune pe scară largă împotriva poporului din Nagorno-Karabah „cu scopul de a finaliza politica de curățare etnică”. Prim-ministrul Nikol Pashinyan a convocat Consiliul Național de Securitate. Anterior, premierul armean a avut o conversație telefonică cu secretarul de stat al SUA Antony Blinken, pe fondul înrăutățirii situației din Nagorno-Karabah. Erevanul afirmă că Blinken i-a confirmat lui Pashinyan că are tot sprijinul Washingtonului.
Și Moscova a reacționat la evenimentele din Karabah, calificând acuzațiile Erevanului că Rusia nu își îndeplinește obligațiile de a proteja locuitorii din Nagorno-Karabah, ca fiind „absolut lipsite de temei”, declarația aparținând purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, făcută într-un briefing de presă. „De jure, vorbim despre acțiunile armatei azere pe teritoriul său”, a spus el, comentând operațiunea militară azeră.
Între timp, sute de armeni s-au adunat la Erevan pentru a cere acțiuni guvernamentale la evenimentele din Karabah. Au existat rapoarte despre ciocniri violente între poliție și mulțime, lăsând oameni răniți din ambele părți.
P.S. După ultimele relatări, autoritățile din Nagorno-Karabah au acceptat propunerea forțelor ruse de menținere a păcii cu privire la încetarea focului. Interfax a raportat acest lucru pe 20 septembrie cu referire la centrul de informare unificat al republicii nerecunoscute.
Ca parte a înțelegerii armata armeană va fi retrasă din zona de desfășurare a contingentului rus de menținere a păcii din Nagorno-Karabah, iar unitățile armate ale republicii nerecunoscute vor fi desființate. Este planificat ca pe 21 septembrie să aibă loc în orașul Ievlah, o întâlnire între reprezentanții populației armene din Nagorno-Karabah și reprezentanți ai autorităților azere. Autoritățile republicii nerecunoscute au relatat disponibilitatea de a pune în discuție „problemele ridicate de partea azeră cu privire la reintegrare, asigurarea drepturilor și securității armenilor din Nagorno-Karabah, precum și problemele asigurării mijloacelor de trai ale populației din Nagorno-Karabah în cadrul Constituției Azerbaidjanului.”
