Pe 3 ianuarie, Le Monde a publicat editorialul lui Sylvie Kauffmann, întitulat sugestiv „Europenii negociază pentru că doresc pacea. Dar războiul hibrid nu cunoaște pacea, la fel cum Putin nu cunoaște buna credință.” Editorialul începe cu constatarea că „pentru a pune capăt războiului din Ucraina, voci insistente din Statele Unite sugerează că Rusia este gata să negocieze sau să propună formule de armistițiu. Dar asta înseamnă să ignori palmaresul lui Vladimir Putin în materie de negocieri”, explică, în rubrica sa, editorialista de la Le Monde.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, care va intra în al treilea an pe 24 februarie, este un război total, dificil, costisitor, teribil de ucigaș pentru ambele părți și care promite că va dura mult. Prin urmare, nu este defel de mirare că tot mai insistent se caută alte modalități în afara mijloacelor militare pentru a-i pune capăt. În acest context Le Monde atrage atenția asupra faptului, că în Statele Unite, unde entuziasmul pro-ucrainean se estompează la fel de repede pe cât crește susținerea pentru candidatura lui Trump, tot mai puternice sunt vocile ce se pronunță în favoarea unui armistițiu. Aceste apeluri au devenit cu atât mai insistente cu cât republicanii din Congresul american au blocat, la începutul lui decembrie 2023, un ajutor de 60 de miliarde de dolari (în jur de 55 de miliarde de euro) pentru Ucraina. Raționamentul lor a fost simplu: Ucraina nu poate câștiga militar acest război, nu are resursele umane necesare în fața unui adversar cu o populație de trei ori mai mare. Iar șeful statului major ucrainean, generalul Valeri Zalujni, a recunoscut recent că contraofensiva armatei ucrainene nu a dus nicăieri. Și atunci senatorii americani s-au întrebat, ce rost are să arunci miliarde de dolari într-un război de uzură care poate dura ani de zile fără rezultate?
Editorialista de la Le Monde atrage atenția asupra mai multor texte publicate în ultimul timp în presa americană sau pe site-uri de analize geopolitice, în care se indică necesitatea căutării unei soluții de pace rapide în Ucraina. Unii din analiști au remarcat o schimbare semantică interesantă la Washington cu ocazia vizitei președintelui ucrainean Volodimir Zelenski din decembrie: președintele Joe Biden nu mai spunea că țara sa va sprijini Ucraina „atâta timp cât este nevoie”, ci „atât cât va putea”.
Se menționează și în revista Politico, care a constatat că strategia administrației Biden a evoluat în sensul că accentul nu se mai pune pe ideea de a ajuta Ucraina să obțină victoria totală, ci de a o pune într-o poziție mai bună în cazul unor negocieri care vizează încheierea războiului. Se face referire și la Serge Schmemann, editorialist la New York Times, expert în Rusia și departe de a fi putinofil, care încurajează Kievul să nu vadă victoria „doar în termeni teritoriali”.
Totodată, în editorialul Le Monde se face referire și la părerea lui Sam Greene, profesor la Institutul Rus de la King’s College din Londra, care consideră că Vladimir Putin are nevoie să continue un război care ar transforma viața politică, economică și socială a Rusiei în beneficiul său. „Faptul că Putin vrea să negocieze nu înseamnă că vrea pace”, remarcă Sam Greene pe rețeaua de socializare X. „Ba chiar are tot interesul să continue ceea ce el prezintă rușilor ca fiind o confruntare cu Occidentul, doar că vrea un război „gestionabil” – un război care să nu provoace reacții de necontrolat în populația rusă de natură să-i pună puterea în pericol, acum când se pregătește să fie ales pentru al cincilea mandat în martie”.
Pe când, după părerea lui Ruth Deyermond, un alt cercetător de la King’s College, Rusia nu poate câștiga acest război, deoarece obiectivele sale inițiale au fost nerealiste; „În loc să denazifice Ucraina, Putin a nazificat Rusia”. În schimb, Ucraina poate pierde războiul, pentru că Vladimir Putin nu va înceta niciodată să încerce să o destabilizeze. Occidentul poate pierde și el războiul, pentru că a fost desemnat drept inamic de către Kremlin.
Cu puțin timp înainte de Crăciun, un articol din New York Times a încercat să nuanțeze strategia lui Putin privind continuarea războiului. În ciuda fațadei sale de triumfalism, menționau autorii articolului, președintele Vladimir Putin transmite discret mesajul, prin intermediari, că este deschis să negocieze o încetare a focului în Ucraina, cu condiția să prezinte acasă această negociere ca pe o victorie. Într-un astfel de scenariu, Putin s-ar „mulțumi” cu câștigurile teritoriale realizate până acum – cel puțin 20% din teritoriul ucrainean.
Cu toate semnalele de pace care vin din direcția Moscovei, Le Monde avertizează că spre deosebire de occidentali care iau negocierile în serios, cu un obiectiv clar – oprirea conflictului, Rusia este antrenată într-un război hibrid ce nu are pace, așa cum Vladimir Putin nu are bună-credință. Pentru el, avantajul discuțiilor nesfârșite este că, în timp ce se negociază condițiile de a opri ostilitățile, Occidentul va înceta să mai aprovizioneze Ucraina cu arme sau, cel puțin, va renunța la producerea armamentului necesar Kievului.
Prin urmare, editorialul Le Monde conchide că în aceste condiții extrem de complicate „Occidentul trebuie să decidă dacă vrea să reziste sau să capituleze. Și să calculeze care va fi costul mai mare: cel al victoriei Ucrainei sau cel al înfrângerii”.
