Ieri noapte (ora României), a fost difuzat un interviu căruia i s-a făcut o publicitate enormă în ultimele două-trei săptămâni. Un interviu cu președeintele Rusiei, Vladimir Putin, realizat, la Kremlin, de Tucker Carlson, o vedetă a jurnalismului american.
Vom vorbi despre acest interviu în mai multe episoade. Și vom începe, acum, cu o analiză a contextului și obiectivelor actorilor implicați. Aceștia sunt, într-o ordine aleatoare, Statele Unite ale Americii, Federația Rusă și principalele state europene (ca entități politico-economico-militare), opinia publică generală din aceste țări, centrele de putere economică și financiară din întreaga lume, leadership-ul politic din Statele Unite și Uniunea Europeană, Vladimir Putin și liderii politici din statele fostei Uniuni Sovietice și, în sfârșit, dar nu cel din urmă, Tucker Carlson însuși. Toate entitățile enumerate sunt, în măsuri diferite, firește, atât actori, cât și publicuri-țintă ale acestui impresionant interviu, de peste două ore, care a fost promovat, cu risipă de mijloace de PR și publicitate, ca un eveniment excepțional.
Ei, bine, da!
Momentul în care apare acest interviu este excepțional. Ne aflăm la începutul unui an electoral aproape global, în care vor avea loc alegeri prezidențiale în Rusia și Statele Unite (și în România, dar asta e mai puțin important), precum și alegeri pentru Parlamentul European, alegeri care vor duce la schimbarea conducerii tuturor instituțiilor europene. Cu alte cuvinte, evenimente care vor schimba, sau nu!, poziționarea relativă a principalelor centre de putere plan mondial.
În Rusia, Vladimir Putin nu va avea, suntem convinși, nici o problemă în a obține un nou mandat prezidențial. În Occident, se spune că Rusia n-ar fi o democrație reală și, prin urmare, alegerile n-ar fi libere și ar fi, în consecință, nerelevante. Însă dacă privim realist și cinic, Rusia se află într-o situație în care exercițiul formal al democrației devine irelevant: Putin va fi reales cu majoritate confortabilă nu pentru că ar fi democrat, ci pentru că este singurul lider care poate garanta alegătorilor ruși două elemente esențiale: o conducere fermă, coerentă și competentă și, cel mai important, apărarea unor valori ale identității pe care Occidentul le contestă. Și, într-un conflict de tip existențial, valorile identitare trec înaintea celor democratice. Mai pe „rusește”: poate că Putin e dictator, dar e dictatorul nostru! Ca să facem o analogie, atât Stalin, în 1942, cât și Ceaușescu, în 1968, ar fi fost votați cu entuziasm de către cetățenii de atunci ai țărilor lor, dacă, prin absurd, s-ar fi organizat alegeri libere. Cetățenii Rusiei îi vor cere socoteală lui Putin (dacă o vor face!) abia după ce conflictul din Ucraina va fi fost încheiat și după ce regimul schimburilor între Federația Rusă și restul lumii va fi fost eliberat de sancțiuni și condiționări.
Din acest punct de vedere, interviul luat de Tucker Carlson i-a folosit președintelui Rusiei mai cu seamă ca mesaj pentru propriul electorat. Vladimir Putin s-a înfățișat electoratului rus ca un bărbat puternic, dar rațional, stăpânind argumente atât de ordin cultural-istoric, cât și, mai ales, argumente de economie mondială. De asemenea, telespectatorii ruși au putut vedea încă o dată că au un președinte sănătos, lucid, cu o rezistență fizică și psihică remarcabile. Atitudinea lui Vladimir Putin față de Tucker Carlson a fost politicoasă, dar nu prietenoasă; în câteva rânduri, președintele l-a contrat pe jurnalist cu sarcasm și ironie, fără să depășească, însă, un anumit prag diplomatic. De fapt, Putin, în acele momente, a evidențiat că nu vorbește cu persoana lui Tucker Carlson, ci cu un cetățean american mediu, pe care îl consideră dezinformat.
Cu această observație, trecem la al doilea orizont al obiectivelor de comunicare ale președintelui Rusiei: opinia publică occidentală. S-a vorbit mult, mai cu seamă în „zona gri” dintre media oficiale și cele on line, despre decizia Statelor Unite și a Occidentului în ansamblu de a interzice canalele media rusești. De aici a apărut, într-un fel, consecința că Occidentul și opinia publică occidentală nu cunosc punctul de vedere al Rusiei. Pentru o societate care se consideră democratică, dezbaterea și, implicit, cunoașterea punctelor de vedere adverse, este esențială. Dar acest lucru este valabil numai și numai în situații în care nu există un conflict deschis. În aceste situații din urmă, discursurile și explicațiile frumoase sunt inutile. Din acest punct de vedere, considerăm că abordarea pe care a avut-o președintele rus a fost nepotrivită față de așteptările publicului occidental în general și american în special. De ce?
Mai întâi, pentru că în condiții de război, așa cum am mai spus, discursurile lungi nu pot fi urmărite. Într-o confruntare, loviturile sunt rapide și concentrate. Publicul european, de exemplu, nu are răbdare să asculte o argumentație rațională (adevărată sau nu, asta e altă discuție!). El dorește răspunsuri ferme și „garantate” la niște scenarii care au fost vehiculate intens de multă vreme: în Rusia este comunism, Rusia va invada Europa, Rusia dorește distrugerea civilizației occidentale.
Paradoxal, publicul occidental reacționează mult mai emoțional decât cel din Orient și, deci, va recepta lungul discurs al lui Putin ca pe un bla-bla adormitor.
Al treilea orizont al obiectivelor de comunicare ale lui Vladimir Putin a fost zona elitelor occidentale: decidenții politici, economici, financiari și din serviciile secrete. Aici, președintele rus a punctat bine, cu argumente care scapă înțelegerii omului obișnuit. Ne referim în special la argumentele economice și la mesajul aproape explicit că războiul din Ucraina îi afectează direct și ireversibil pe europeni și mai cu seamă pe germani.
În concluzie, prin acest interviu, Putin și-a atins obiectivele de comunicare cu electoratul rus și cu elitele occidentale, dar după părerea noastră, nu va convinge opinia publică generală din Occident.
Să trecem acum la celălalt actor direct, jurnalistul Tucker Carlson. Acesta și-a dobândit celebritatea ca vedetă a postului de televiziune Fox News, poziție din care a construit un discurs alternativ la mass media mainstream de acum, deja, vreo zece ani. Dar el a ajuns o vedetă, în sensul cel mai american al cuvântului, în mandatul lui Donald Trump (care a fost și este o sperietoare pentru mass media mainstream din SUA). Mai ales în perioada pandemiei, Carlson a devenit criticul numărul unu al lui Anthony Fauci și al măsurilor antipandemice luat de guvernul federal. De aici, Carlson a devenit un simbol al antiglobalismului și al numeroaselor grupuri „conspiraționiste”, critice la adresa sistemului politic și de putere din Statele Unite.
Carlson a plecat de la Fox News cu scandal și s-a lansat ca jurnalist independent pe Twitter/X. Și acesta a fost un semn al schimbării vremurilor, pentru că audiența i-a crescut de zece ori. Între timp, în Statele Unite, a ajuns președinte Joe Biden, iar Donald Trump a reintrat în cursa prezidențială pentru alegeri și s-a zvonit, printre altele, că Tucker Carlson ar putea fi vicepreședintele Statelor Unite în al doilea mandat al lui Trump. Prin urmare, interviul jurnalistului cu președintele rus trebuie interpretat și din această perspectivă. În acest interviu se află, probabil, punctul de glorie maximă al jurnalistului Tucker Carlson. Ce ar mai putea să mai facă după asta?!
Dacă Donald Trump va câștiga alegerile și-l va lua pe Tucker Carlson ca vicepreședinte, este foarte probabil ca Statele Unite să realizeze o ieșire „elegantă” din Ucraina, așa cum a spus și Vladimir Putin în interviu. În acel moment, Carlson ar avea deja o statură diplomatică și istorică majoră.
Acest scenariu este relativ puțin probabil și simplist, dar, fără îndoială, el pune o presiune pe decidenții politici din umbră, adică pe „deep state”-ul american. Indiferent dacă decizia pe termen scurt ar fi de a opri războiul sau, dimpotrivă, de a-l mai prelungi până la atingerea unor obiective colaterale necunoscute opiniei publice, este clar că intervenția lui Tucker Carlson pune presiune pe decidenții occidentali, în sensul demarării unor negocieri cu Rusia, chiar dacă la început acestea vor fi mai discrete.
Photo:Tucker Carlson Network via Reuters
