Pe 21 martie 2024, Les Echos (Franţa) publică un amplu articol cu genericul „Cât ar costa intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană și cât ar aduce în schimb”? După cum relatează publicația, aceste întrebări nu au fost încă abordate în detaliu de către cei douăzeci și șapte membri ai UE, întrucât aderarea la comunitate a țării aflate în război este încă departe. Dar unele think tank-uri europene au început totuși să calculeze, iar rezultatele acestor calcule sunt adesea liniștitoare.
Primele evaluări ale experților fixează cheltuieli între 11 și 19 miliarde de euro pe an, suma ce ar constitui costul net pentru bugetul european al intrării Ucrainei în Uniune, adică mai puțin de 0,13% din PIB-ul celor douăzeci și șapte. Se apreciază că impactul poate fi considerat gestionabil, mai ales că statele membre ar avea și beneficii în schimb. Precizare importantă: aceste calcule se bazează pe ipoteza că Ucraina și-ar recupera întreg teritoriul și populația de dinainte de război. Dacă nu ar fi așa, costul maxim anual ar scădea la 16 miliarde.
Accederea Ucrainei în UE ar reprezenta o schimbare majoră pentru bugetul Uniunii din două motive principale. În primul rând, pentru că este o mare putere agricolă reprezentând o cincime din terenurile agricole ale UE, pe acest motiv ar primi subvenții masive din partea Politicii Agricole Comune (PAC). Presupunând că Kievul va recupera toate terenurile ocupate de Rusia și că acestea vor fi deminate, Ucraina ar obține 85 de miliarde în cadrul PAC pe o perioadă de șapte ani (bugetul pentru 2021-2027 a fost luat ca referință).
În al doilea rând, Ucraina este o țară săracă și ar deveni eligibilă pentru fondurile de coeziune de la Bruxelles pentru regiunile defavorizate ale blocului, precum Ungaria, România, Polonia sau Grecia în prezent. Factura pentru UE s-ar ridica la 32 de miliarde pe șapte ani, calcule efectuate de Institutul european de cercetări economice Bruegel. Suma fondurilor de coeziune alocate din bugetul comunitar este plafonată la 2,3% din PIB-ul țărilor beneficiare, ceea ce limitează plățile (altminteri ar fi fost de șase ori mai mari dacă această limită nu ar fi existat).
Calculând la un buget constant, țările care beneficiază în prezent de fonduri de coeziune și PAC ar primi mai puțin. Iar contributorii mari la bugetul european, precum Franța, Germania, Italia sau Țările de Jos, ar plăti mai mult. Dar integrarea Ucrainei „ar modifica doar marginal” imaginea de ansamblu, fiindcă multe state beneficiare ale fondurilor de coeziune cum ar fi Polonia, Ungaria, Cehia.., deja se confruntă cu pachetele reduse, pe măsură ce devin mai bogate. Pentru aceste state, sosirea Ucrainei în UE ar avea ca rezultat o scădere „limitată a fondurilor de coeziune”.
Însă aceste cifre nu iau în considerare beneficiile economice pe care statele membre le-ar obține din intrarea Ucrainei pe piața unică. Companiile europene ar beneficia de proiectele finanțate de Bruxelles în Ucraina, în special pentru reconstrucție. Iar ucrainenii ar importa mai mult de la cei douăzeci și șapte state, ceea ce este deja cazul de la începutul războiului. Acest lucru ar însemna mai multe venituri fiscale și mai multe locuri de muncă pentru țările membre UE.