Când a devenit președintele-surpriză, în 2019, în urma unui acord între Macron și cancelarul german de atunci Angela Merkel, Ursula von der Leyen a făcut promisiune că va transforma instituția într-o „comisie geopolitică”. În aceste zile însă, Von der Leyen este privită cu o nemulțumire profundă în unele capitale europene în legătură cu modul în care a condus comisia, în special în ceea ce privește negocierile comerciale, transformarea climatului UE și relațiile cu SUA, iar președintele francez Macron a criticat în mod deschis performanțele ei. Din acest motiv, în aceste zile, la Bruxelles, președintele Franței, Emmanuel Macron, poartă negocieri în mare secret cu alți lideri ai UE pentru schimbarea Ursulei von der Leyen de la șefia Comisiei Europene. Liderul de la Paris se pare că se orientează spre un tehnocrat pentru șefia executivului Uniunii.
Există, însă, un consens asupra faptului că o decizie nu va fi luată până după alegerile europene din 9 iunie, când liderii UE vor stabili cine va ocupa posturile de conducere, inclusiv pentru Consiliul European, Parlament European și politică externă.
Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Ceea ce se întâmplă la Bruxelles poate fi o strategie a lui Macron de a pune presiune pentru a obține concesii de la un viitor cabinet von der Leyen, și nu neapărat o dorință a președintelui francez de a găsi un înlocuitor pentru actuala președintă a Comisiei.
Președintele Comisiei Europene este, într-adevăr, în continuare liderul clar pentru a obține un al doilea mandat în fruntea executivului UE, dar nu mai este un un câștigător sigur al mandatului pentru încă cinci ani. Asta înseamnă că se joacă un nou joc interesant în capitala U.E. (în principal de politicieni, diplomați și oficiali care critică șeful Comisiei), dar cine ar putea obține postul, dacă nu von der Leyen?
Dar iată câteva alternative autentice pentru a o înlocui, fie ca o modalitate de a face presiuni pe von der Leyen să obțină concesii de la ea.
KLAUS IOHANIS – De ce? Președintele României este văzut ca o mână fermă și este apreciat de liderii europeni, în special în rândul conservatorilor. Atât Macron, cât și cancelarul german Olaf Scholz l-au laudat pentru că și-a menținut țara ancorată în tabăra pro-occidentală și pro-europeană după invadarea Ucrainei de către Rusia – ceea ce nu se poate spune despre Ungaria, Slovacia sau Bulgaria. Spre deosebire de Polonia, și România a respectat cu strictețe regulile pieței unice ale UE și nu a impus unilateral restricții asupra cerealelor ucrainene, întărind reputația lui Iohannis ca jucător de echipă pro-european. Mulți susțin că este timpul ca Europa de Est să conducă UE. Dacă da, Iohannis este bine plasat, provenind din aceeași familie politică PPE ca și von der Leyen. Decizia PPE de a-și organiza congresul electoral la București arată și poziționarea sa în rândul liderilor conservatori ai grupului. De ce nu? Cererea de ultimă oră a lui Iohannis de a-i lua locul lui Rutte, pentru conducerea NATO, a enervat unele țări vest-europene.
MARIO DRAGHI – De ce? “Tehnocratul” în vârstă de 76 de ani a condus o coaliție italiană largă până când aceasta s-a dezintegrat în 2022, iar numele său apare adesea când rolurile de conducere internaționale devin vacante. Până acum, fostul prim-ministru italian și președinte al Băncii Centrale Europene a fost legat în mare parte de funcția de președinte al Consiliului European. De ce nu? Italianul nu este asumat de o zonă politică clară și este greu de înțeles de ce PPE ar preda puternicul președinte al Comisiei cuiva fără loialitate politică clară.
ROBERTA METSOLA – De ce? După cum am spus, este puțin probabil ca PPE să renunțe la conducerea Comisiei în următorul mandat. Cu toate acestea, dacă von der Leyen nu primește sprijinul de care are nevoie, cealaltă candidată de top al PPE ar putea ieși pe podium. De ce nu? Malta este cea mai mică țară din UE, atât ca mărime, cât și ca populație. Nici Metsola nu are nicio experiență executivă, nici măcar în țara natală. Dosarul ei cu privire la avort a fost folosit împotriva ei la începutul președinției ei în legislatura UE.
CHRISTINE LEGARDE – De ce? Pentru că este cetățean francez. În calitate de fost ministru de finanțe și actual președinte al Băncii Centrale Europene, Lagarde ar bifa o cerință importantă, și anume, experiența de senior executive și are avantajul suplimentar de a fi femeie. De ce nu? Pentru că este cetățean francez. În același timp nu este foarte populară în rândul personalului ei. Nu există niciun indiciu că Lagarde ar fi dispusă să părăsească BEC înainte de sfârșitul mandatului său de opt ani.
ANDREJ PLENKOVIC – De ce? Prim-ministrul croat Andrej Plenković provine și el din PPE și, ca și în cazul lui președintelui Iohannis, numirea sa ar răspunde cererilor tot mai mari pentru Europa de Est să obțină un loc de top la conducerea UE. Alegerea unui croat ca președinte al Comisiei ar trimite, de asemenea, un semnal pozitiv pentru membrii UE aspiranți (Croația fiind cea mai nouă țară membră în UE). Anunțul surprinzător al lui Plenković că va conduce lista de candidați pentru europarlamentare a partidului de guvernământ HDZ din Croația aruncă unele bănuieli că vrea să renunțe la politica internă. Experiența sa ca prim-ministru din 2016 i-a oferit cu siguranță autoritate și oportunități de relaționare cu liderii europeni. De ce nu? Plenković a respins zvonurile că ar putea-o înlocui pe von der Leyen, ceea ce, desigur, ar putea fi văzut ca un indiciu că este interesat de job.
O SURPRIZĂ – De ce? Dealul prelungit între grupările politice pentru locurile de muncă de top din Europa după alegerile UE este întotdeauna plin de surprize. În 2019, nimeni nu ar fi pariat pe von der Leyen ca să devină președinte al Comisiei; Bruxelles-ul ar putea fi surprins de un candidat despre care nimeni nu a auzit sau pe care nu l-au întâlnit până acum.
De ce nu? Nu avem habar cine ar putea fi – dar ar periclita coeziunea grupului la nivel european, și așa foarte fragilă.
Concluzionând, blocul ar trebui să fie foarte atent la alegerea înlocuitorului lui von der Leyen, dacă asta este dorința sau la încercarea de a o face pe actuala președintă mai atentă la cererile liderilor europeni cu privire la politica externă și nu numai.
Foto: presidency.ro
Să auzim de bine!
