Pentru prima dată în trei decenii, Moldova crede că are în sfârșit pârghia de a da afară Rusia din țară. Dar acest lucru naște o dilemă: cum să faci asta fără a declanșa o criză umanitară asupra propriilor cetățeni?
De la obținerea independenței în anii 1990, Moldova a fost blocată într-un conflict înghețat cu Moscova asupra Transnistriei, o regiunea separatistă susținută de Kremlin, lângă granița de est a Moldovei, regiune ce are peste un sfert de milion de oameni.
Confruntarea a fost tensionată, dar menținută de o legătură puternică: Moldova primește energie rusească la preț redus prin Transnistria, care primește în schimb sute de milioane de euro pe an. Legătura a permis Rusiei să păstreze controlul asupra fâșiei strategice de pământ de-a lungul graniței cu Ucraina, unde sunt staționate trupe ale Grupului Operativ al Trupelor Ruse din Transnistria, în ciuda obiecțiilor Moldovei, dar și a aliaților internaționali.
Dinamica existentă s-a schimbat însă în ultimii ani, când Moldova s-a integrat cu Europa sub președintele pro-UE Maia Sandu. Bruxelles-ul a oferit milioane de euro și a facilitat mai multe legături de aprovizionarea cu energie, ca parte a unui proces de ani de zile pentru a pregăti țara, una dintre cele mai sărace națiuni din Europa, pentru aderarea la UE.
Ministrul de externe al Republicii Moldova, Mihai Popșoi, a declarat că: “Moldova nu mai este dependentă de Transnistria”, „Când vine vorba de gaz, cumpărăm gaz de pe piața internațională. Pe partea de electricitate, construim linii de înaltă tensiune pentru a ne conecta la România.”
Trecerea este văzută ca o problemă pentru Transnistria, dar și pentru guvernul Republicii Moldova. Oprirea plăților către Transnistria pentru a plăti energia ieftină din Rusia ar prăbuși bugetul statului separatist și ar lăsa acolo sute de mii de oameni fără venituri și servicii de bază. Această provocare înseamnă, pentru o țară de dimensiunea Moldovei, un proces asemănător cu reunificarea Germaniei după căderea Zidului Berlinului. Oare pot suporta cetățenii și administrația o rupere bruscă? Cum ar trebui acționat ca trecerea să fie cât mai ușor de suportat?
Ministrul Energiei al Republicii Moldova, Victor Parlicov, a declarat: “Cumpărăm energie electrică din regiune nu pentru că trebuie, ci pentru că alternativa este să aruncăm regiunea într-o criză umanitară.”
Totuși, oficialii sunt fără echivoc: că a sosit timpul să pună capăt blocajului existent în regiune. „Există un stimulent puternic acum pentru ca noi să reintegrăm țara în mod pașnic”, a spus Mihai Popșoi, care a fost numit ministru de externe în ianuarie. „Rezolvarea conflictului înseamnă reintegrare deplină și pentru Moldova preluarea controlului asupra granițelor sale suverane.”
„Întreaga regiune depinde de gazul gratuit ca de droguri”. „Frumusețea pentru ruși a fost că, cumpărând energie electrică din regiunea transnistreană, finanțăm practic separatismul în propria noastră țară”, a declarat Victor Parlicov, ministrul energiei, din scaunul cald al clădirii guvernamentale din capitala Chișinău.
Și Moldova a fost cuplată la energie ieftină. Centrala electrică Cuciurgan, din Transnistria, deținută de Rusia, este cea mai mare sursă de energie din Moldova, furnizând aproximativ patru cincimi din puterea țării. Moldova se bazează, de asemenea, pe cablurile de înaltă tensiune care traversează Transnistria, oferind regiunii – și partenerilor săi ruși – și mai multe legături.
Sursă foto: moldova.europalibera.org
Uniunea Europeană a schimbat acest calcul și, în ultimii ani, Bruxelles-ul a oferit Moldovei zeci de milioane de euro pentru a construi infrastructură și a-și întări conexiunea la rețelele energetice europene, compensând costurile achiziționării de provizii din alte părți. Asta înseamnă că Moldova nu mai trebuie să cumpere gazul Transnistriei, ceea ce ar putea crea probleme statului separatist. Transnistria a folosit accesul la veniturile rusești, din reducerile pentru combustibil și electricitate, pentru a construi un sector industrial care s-ar prăbuși practic peste noapte dacă Moldova ar întrerupe plățile. Cu toate acestea, Moldova este foarte conștientă că distrugerea motorului economic al Transnistriei înseamnă și prejudicierea cetățenilor locali – aceiași oameni pe care dorește să-i reintegreze în societatea moldovenească. „Vorbim de până la 300.000 de oameni, aproape toți sunt cetățenii noștri și trebuie să li se asigure servicii de bază”, a spus Victor Parlicov.
De când Maia Sandu a câștigat puterea în 2020, Moldova a făcut pași uriași în combaterea corupției, reformarea instituțiilor publice și întărirea democrației. Pentru eforturile sale, țării i s-a acordat anul trecut statutul de candidat la UE, iar discuțiile privind aderarea la bloc sunt în desfășurare.
Cu toate acestea, există întrebări persistente cu privire la, dacă Moldova ar putea adera la UE în timp ce are un conflict separatist și trupe rusești staționate pe teritoriul său, ținând cont de Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene.
Politicienii europeni sugerează că problema transnistreană ar trebui soluționată înainte ca aplicarea sa să elimine obstacolul final. Liderii moldoveni resping un astfel de scenariu, îndemnând în mod repetat Bruxelles-ul să nu lase Moscova și împuterniciții săi să determine soarta Moldovei în UE.
Scăderea fluxului de numerar pentru regiunea separatistă prin încetarea monopolului energetic oferă o șansă de a vindeca diviziunile țării și de a se alătura blocului ca o singură națiune.
„Rezolvarea problemei energetice cu Transnistria ar fi un pas major înainte”, „Dar va fi suficient pentru ca Transnistria să se integreze încet, dar constant în țară?” a spus Viola von Cramon-Taubadel, europarlamentar german și membru al comisiei de afaceri externe a Parlamentului European.
Este puțin probabil ca liderii transnistreni să accepte liniștiți aceste interdicții. Nu mai departe de martie, oficialii transnistreni au cerut Kremlinului „să fie protejați împotriva presiunii Moldovei”, susținând că țara vrea să însceneze o blocadă economică – în ciuda fluxului zilnic de bunuri și servicii care trec prin punctele de control rusești.
Cu toate acestea, capacitatea Rusiei de a interveni este, practic, limitată. De la începutul războiului din Ucraina, forțele locale ruse au fost tăiate de la liniile lor obișnuite de aprovizionare, neputând aduce întăriri sau îmbunătățiri tehnologice de ultimă oră. Mulți dintre soldați nu au fost relocați ,în sau din Moldova, de ani de zile și și-au stabilit familii la nivel local. Și, chiar dacă se află deasupra unuia dintre cele mai mari arsenale de arme și muniții din Europa, depozitul Cobasna, bine păzit, se speculează că acest depozit nu deține nimic altceva decât echipamente degradate din epoca celui de-al doilea război mondial.
Chiar dacă Moscova nu se bazează pe o intervenție militară, aceasta poate crea probleme pentru Moldova. Anul trecut, serviciile de informații din Kiev au avertizat că au interceptat un plan al Moscovei de a organiza o lovitură de stat și de a o înlătura pe Maia Sandu, folosind un partid de opoziție pro-rus pentru a răsturna guvernul. Alegerile prezidențiale și parlamentare programate pentru octombrie vor fi un moment critic pentru moldoveni de a-și decide viitorul – și o șansă pentru puteri externe precum Rusia să se amestece.
Ca răspuns, Bruxelles-ul a trimis o misiune în țară pentru a ajuta la combaterea dezinformării menite să slăbească ambițiile UE ale Republicii Moldova.
„UE trebuie să continue să ajute Moldova cu energie, astfel încât să devină complet independenți de Rusia”, a spus Ivana Stradner, cercetător la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor din Washington. „Și trebuie să ne asigurăm că, dacă lucrurile escaladează, nu ne este frică de provocările lui Putin în țară – dacă nu vrem ca Occidentul să fie văzut ca un tigru de hârtie, trebuie să fim gata să ajutăm Moldova.”
La nivel declarativ toți partenerii doresc să ajute Moldova pe drumul pe care țara și l-a ales, și anume de integrare în U.E. Trebuie mai multă determinare în acțiuni și un răspuns mult mai rapid la crizele locale. De aici se nasc câteva întrebări la nivelul instituțiilor europene, pe de o parte, dar și al celor internaționale, și anume: suntem pregătiți acum să primi Moldova în U.E., cât de dornice și deschise sunt guvernele unor state U.E. de a ajuta concret Moldova, cum se va face integrarea tehnic a unui stat care are un conflict înghețat pe teritoriul său etc.?
Să auzim de bine!
