Turcia va deveni al 29-lea membru al NATO care îl va sprijini pe premierul Mark Rutte în calitate de următor secretar general al alianței militare, a confirmat o sursă apropiată NATO. Rutte l-a vizitat vineri pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan pentru a-și susține cererea de a prelua conducerea de la Jens Stoltenberg când acesta va demisiona la sfârșitul acestui an.
Oare planul României și al președintelui Klaus Iohannis de a accede în funcția de Secretar General al NATO a fost destabilizat de lipsa de susținere a principalului actor din alianță, Statele Unite ale Americii?
Am tot văzut în ultimele ore analize ale unor oameni foarte bine “pregătiți” cu privire la refuzul Turciei de a-l susține pe Klaus Iohannis, adică pe Președintele României. Sigur, cu o convingere de măgar, nu pot fi de acord că vreunul dintre cei care scriu despre acest subiect știu cu certitudine cum au stat negocierile pentru acest post. Ceea ce mă frapează este că de fiecare dată, dar de fiecare dată, politica dâmbovițeană s-a transferat în politică externă. Acest lucru nu a dăunat unei persoane, ci a dăunat grav țării. Ce să mai spun, că sunt unii politicieni, care chiar se bucură că nu vom primi acest post?
Îmi veți spune că, dacă suntem norocoși, vom continua să păstrăm poziția a doua a conducerii NATO, iar acest lucru va fi un real câștig. Nimic mai fals, acestea sunt resturi aruncate unui partener strategic, așa cum este România, care a făcut tot ce i-a stat în putință să fie loial acestei Alianțe. Oare de ce? Oare de ce, ca și în cazul Schengen suntem tratați ca fiind la clasa a 2a, adică aceia care nu sunt consultați niciodată în luarea unei decizii? CE ar trebui să facă România mai mult?
Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt un susținător al unei persoane, sunt un susținător al României. Cred că președintele Iohannis a făcut tot ce trebuia pentru câștigarea acestei poziții de conducere a NATO.
Unde au pierdut Președintele și România susținerea partenerilor sau a acelora cărora le-au oferit ajutorul? Asta înseamnă că ceva în diplomația noastră nu funcționează, nu mai putem convinge pe nimeni de seriozitatea noastră ca națiune. Nu mai putem continua fără să înțelegem că ne trebuie o nouă abordare în politica externă.
Războiul din Ucraina ar trebui să fie pentru noi punctul zero în noua abordare; este o bună oportunitate să ne “aricim” pentru a obține ce merităm. Sigur, acest lucru trebuie să aibă o latură diplomatică, dar și una de artilerie grea. Și da, trebuie să învățăm, o dată pentru totdeauna, că posturile nu sunt personale, sunt ale României.
De ce era importantă susținerea Turciei pentru noi? Pentru că Turcia era una dintre cele patru țări NATO care încă nu l-au susținut public pe Rutte, iar Rutte are nevoie de sprijin unanim, din toate cele 32 de țări NATO, pentru a câștiga postul. Turcia este un alt partener strategic pentru România la Marea Neagră. Turcia are un schimb economic important cu România.
Rutte este unul dintre cei doi candidați rămași pentru acest rol, care concurează cu președintele României, Klaus Iohannis. Iohannis este de așteptat să renunțe la cursă după ce a aflat că Turcia îl susține pe Rutte pentru post. În afară de România, Rutte nu a câștigat încă Ungaria și Slovacia. Premierul ungar Viktor Orbán a spus că nu va fi influențat să susțină candidatura lui Rutte, dar nu a spus că-l va susține pe Iohannis.
Armata Turciei este a doua ca mărime din NATO. Doar cea a Statele Unite este mai mare. Statele Unite au vrut și până acum să-l prezinte pe Rutte ca următorul lider NATO, dar acum susținătorii primului ministru cred că ar putea fi posibil ca acordul să fie decis până la întâlnirea miniștrilor de externe ai NATO de la Praga de la sfârșitul lunii mai. Decizia ar trebui să fie oficializată la summitul NATO de la Washington din iulie.
Rutte și-a plătit propriile cheltuieli pentru a-l vizita pe Erdogan săptămâna trecută, deoarece călătoria nu avea legătură cu funcția sa actuală de prim-ministru. Trebuia să-l convingă pe liderul Turciei că nu va favoriza nicio parte și că nu va fi părtinitor față de Uniunea Europeană, iar Erdogan dorea asigurări că lupta lor împotriva terorismului, inclusiv a grupărilor kurde, va fi luată în serios.
O complicație pentru Rutte este că Olanda nu este încă gata cu numirea propriului înlocuitor, iar Rutte a spus că nu va căuta o oportunitate de a reveni în funcție după ce al patrulea cabinet s-a prăbușit vara trecută. Deși alegerile au avut loc în noiembrie, un nou guvern de coaliție nu a apărut încă.
Noul șef NATO și partidul acestuia VVD au purtat discuții cu PVV de extremă dreapta și cu alte două partide de dreapta, NSC și BBB, în încercarea de a forma un nou Cabinet. Actuala rundă de discuții ar trebui să se încheie săptămâna viitoare. Așa că, este interesantă mutarea viitoare, atâta vreme cât partidul PVV este cunoscut ca un critic vehement al acceptării musulmanilor pe teritoriul olandez. Și cu toate acestea Rutte este favorit la preluarea șefiei NATO. Nu e ciudat?
Cum l-o fi convins Rutte pe Erdogan nu vom ști niciodată, dar vom afla curând politica NATO cu privire la multe aspecte neclare, când Rutte își va prezenta o agendă de acțiuni.
Să nu uităm să susținem România!
Să auzim de bine!
Foto: Sean Gallup/Getty Images
