Tentativa de asasinat și coincidențele
Slovacia ca „punct critic”
Cui prodest?
Discursul războinic al lumii
Este greu să nu alături, în imaginație, momentul asasinării arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo, în 1914, cu cel al tentativei de asasinat asupra premierului slovac, Robert Fico, pe 15 mai 2024, la Handlova. (Când scriu „tentativă”, exprim și o speranță , întrucât Fico a fost rănit grav și se zbate, la această oră, între viață și moarte.)
Coincidențele sunt prea multe și prea simbolice ca să poată fi eludate. Mai întâi, acțiunile ca atare. Atât la Sarajevo, cât și la Handlova, au fost atentate în plină stradă, în timpul unor vizite oficiale. În ambele cazuri, atentatorul a fost clar, asumat și capturat imediat după atentat. În ambele cazuri a existat o motivație politică la fel de clară. În fine, între 1914 și 2024, este o cifră rotundă de ani, iar situația politico-militară de pe continentul european de la începutul secolului XX era la fel de tensionată ca și cea de acum.
În mod evident, aceste coincidențe au alimentat imediat interpretări care duc spre tot felul de conspirații. Nu putem ști dacă și în ce măsură vor fi lămurite motivațiile atentatorului și eventualele forțe sau interese din spatele acestuia. De obicei, atentatele sunt comise de persoane tinere, extremiste și/sau radicalizate de un curent politic foarte ideologizat. La Sarajevo, atentatorul a fost un student, membru al unei organizații naționaliste sârbe, iar motivația acestuia era că arhiducele Franz Ferdinand era simbolul monarhiei austro-ungare, care anexase, recent, Bosnia și Herțegovina.
(Ironia sorții a făcut ca victima să fie omul cu vederile cele mai liberale și mai democratice din familia imperială. Se aștepta ca Franz Ferdinand, urmașul la tron al foarte vârstnicului Franz Josef, să purceadă la reforme majore ale statului, inclusiv în privința revendicărilor naționale ale numeroaselor etnii din Imperiu. Dispariția lui Franz Ferdinand a fost, la acea vreme, privită cu ușurare de către conservatorii de la Viena, adepții continuării politicii dure de până atunci.)
La Handlova, atentatorul, Juraj Cintula, este un bărbat în vârstă de 71 de ani, scriitor și poet, iar motivația acestuia a fost „apărarea valorilor europene” (!!!), prin sprijinirea efortului de război al Ucrainei.
Toată lumea a remarcat cel puțin două ciudățenii. Prima a fost că membrii echipei de securitate a premierului s-au comportat total neprofesionist, ceea ce a permis atentatorului să tragă cinci focuri. A doua chestiune este că după ce a fost reținut, atentatorul a fost lăsat să dea declarații presei. De altfel, Cintula este membru al unui partid afiliat la Renew Europe, gruparea centristă care în Parlamentul European a fost condusă, până de curând, de fostul premier român Dacian Cioloș. În ipoteza că Robert Fico supraviețuiește, pedeapsa care i se va aplica atentatorului nu va fi prea mare, având în vedere și vârsta acestuia. Cu alte cuvinte, Juraj Cintula nu are foarte mult de pierdut.
În 1914, pe continentul european, se configuraseră două tabere războinice. De o parte erau Germania și Austro-Ungaria, iar de cealaltă parte Rusia, Anglia, Franța și Italia. Punctul nevralgic între cele două tabere era în zona balcanică, unde Rusia sprijinea Serbia, care, la rândul ei, îi susținea pe sârbii aflați în Imperiul Austro-Ungar. Acesta din urmă ar fi dorit să-și continue expansiunea în Balcani, fiind sprijinit în acest sens de Germania, care, la rândul ei se baza pe Bulgaria și Turcia.
Revenind la anul 2024, constatăm că Slovacia a devenit, în ultimii doi ani, un punct nevralgic în conflictul dintre Federația Rusă și o Ucraină în spatele căreia se află, practic, toate țările NATO.
Evoluțiile din ultimul an au evidențiat o reținere a Statelor Unite în furnizarea de ajutor Ucrainei, reținere datorată alegerilor prezidențiale care vor avea loc la toamnă. Nici unul dintre candidați nu vrea să riște o manevră care să ducă la pierderea de voturi într-o competiție care se anunță foarte strânsă. Republicanii au blocat, la sfârșitul anului trecut, ajutorul financiar pentru Ucraina, dar în final, acum o lună, i-au dat unde verde. Oricum, lipsa ajutorului american a fost suplinită de contribuția statelor europene, între care Germania a cotizat la greu. Cu toate acestea, situația de pe frontul ucrainean este proastă: forțele ruse au ocupat câteva localități importante în cursul anului trecut și, recent, au declanșat o ofensivă susținută în direcția celui de-al doilea oraș ca mărime din Ucraina, Harkov.
În acest context, premierul slovac a fost liderul european cu cel mai ferm și vehement discurs împotriva ajutorului pentru Ucraina. Fico a spus că nu va trimite nici un cartuș în Ucraina și cu atât mai puțin trupe. Dimpotrivă, a susținut că este în interesul Uniunii Europene să îndemne Ucraina și Federația Rusă să înceapă tratative de pace. Poziția premierului slovac a devenit astfel mai radicală decât a „rebelului de serviciu” din Uniunea Europeană, premierul maghiar Viktor Orban.
Dacă examinăm, chiar sumar, harta estului Europei, observăm că, pe linia de demarcație dintre NATO și Federația Rusă, țările baltice, Polonia și România sprijină necondiționat toate acțiunile NATO. Între Polonia și România, Ucraina se învecinează cu Ungaria și Slovacia pe o porțiune relativ scurtă (circa 250 km), dar care este esențială pentru aprovizionarea Ucrainei cu arme, muniții și, eventual, trupe.
Să mai amintim că Robert Fico a fost politicianul slovac cu cel mai mare succes în ultimii douăzeci de ani. Este interesant să observăm că, în martie 2018, Fico a fost obligat să demisioneze din funcția de prim-ministru ca urmare a protestelor de masă provocate de asasinarea jurnalistului de investigație Jan Kuciak și a prietenei acestuia. Ulterior, în 2020, pe valul de emoție cauzat de crimă, președinția slovacă a fost câștigată de activista pentru drepturile omului Zuzana Čaputova.
Fără să cădem în capcana teoriilor conspirației, ne putem întreba cui folosește acest atentat și eventuala dispariție a lui Robert Fico.
Este de presupus că atentatul va polariza și mai mult societatea slovacă, dar îi va face pe mulți nehotărâți să voteze cu partidul premierului la alegerile din 9 iunie. Pe de altă parte, absența (măcar temporară) a unui lider de forța lui Robert Fico va slăbi capacitatea de decizie a partidului și va tempera poziția radicală a Slovaciei în privința ajutorului pentru Ucraina. Este de consemnat faptul că liderii europeni, deși au condamnat atentatul, au încercat, într-un fel, să-l acuze pe premierul slovac pentru tensionarea situației politice din țară.
Dar semnificația acestui eveniment este extrem de gravă și îngrijorătoare. Practic, din anii 40, în Europa nu a mai existat, în spațiul public, nici un atentat asumat explicit politic la acest nivel. Desigur, se pot aminti atentate organizate de extremiștii basci și nord-irlandezi, dar acelea erau subsumate unor revendicări naționaliste locale. Se poate aminti și despre asasinarea lui Olof Palme și cea a lui Aldo Moro, dar acestea au rămas confuze ca motivație și nu au fost legate direct de o situație politică internațională. De aceea, atentatul de la Handlova poate deschide o cutie a Pandorei nu doar în privința unor crime, ci și a propagării violenței de grup, a justificării apariției unor grupări paramilitare, și a revărsării de ură asupra unor grupuri etnice sau politice minoritare.
Nu în ultimul rând, ne putem gândi că atentatul de la Handlova va precipita pregătirile de război.
În acest moment istoric, discursul liderilor europeni și în special al Ursulei von der Leyen este excesiv de războinic și propagandistic. Comisia Europeană nu acceptă critici, oricât de benigne ar fi acestea. Poate fi de înțeles necesitatea coeziunii în problema Ucrainei, dar impunerea cenzurii asupra multor subiecte discutabile duce la o erodare a încrederii cetățenilor în proiectul european.
Din păcate, mai toți liderii importanți ai lumii practică astăzi discursuri războinice, nu doar Ursula von der Leyen, ci și Emmanuel Macron și Rishi Sunak. Despre război vorbesc și Joe Biden, și Vladimir Putin, și Volodimir Zelenski, și Benjamin Netanyahu, și Iranul, și Siria și mulți alții.
La fel ca în anii 40 ai secolului trecut, nori negri se abat asupra Europei.
