Rusia și-a crescut producția militară mai repede decât se aștepta NATO, iar țările din alianță au petrecut mai mult timp sporindu-și propria producție decât ar fi trebuit, a recunoscut recent secretarul general al NATO, Jens Stoltenbreg, într-o conversație cu Sky News.
Problema discrepanței dintre capacitățile de producție ale Rusiei și ale aliaților Ucrainei, în ciuda puterii lor economice combinate mult mai mari, a fost recunoscută de experții occidentali încă de la începutul anului. Anterior, NATO credea că capacitățile Rusiei erau limitate la 1 milion de obuze pe an, dar datorită mobilizării complexului militar-industrial rus, acum el este capabil să producă câteva milioane de obuze pe an.
După ce a transformat economia într-o poziție de război și a învățat să eludeze sancțiunile, Rusia produce suficiente muniții și echipamente pentru a „sprijini operațiuni de luptă la scară largă”, iar armata sa învață din greșeli și acum „seamănă puțin cu forțele disjunse care au invadat Ucraina cu doi ani în urmă”, a declarat în aprilie generalul Christopher Cavoli, Comandantul Suprem Aliat al NATO în Europa.
Insuficiența de producție a complexului militar-industrial occidental se explică prin faptul că, după Războiul Rece, țările NATO și-au redus industria de apărare, dar acum situația se schimbă, a asigurat Stoltenberg pentru Sky News. Membrii Alianței își măresc capacitatea de producție de muniție, precum Statele Unite care au dublat-o deja pentru proiectile de 155 mm „și vor produce aproximativ 100.000 de obuze pe lună în timpul apropiat”. Și în ultimele săptămâni, livrările de obuze către Ucraina au crescut, a spus Stoltenberg.
Totuși, conform unei estimări a companiei de consultanță Bain pe baza datelor publice, fabricile rusești vor putea produce aproximativ 4,5 milioane de obuze de artilerie în acest an, față de 1,3 milioane în Europa și Statele Unite. În plus, costul obuzelor rusești este de patru ori mai mic decât al celor occidentale. În timp ce costurile de producție variază între țările NATO, iar costul mediu al unui proiectil de 155 mm este de aproximativ 4.000 de dolari, pe când proiectilul rus de 152 mm costă aproximativ 1.000 de dolari, potrivit datelor transmise de Bain SkyNews.
Totodată, multe întreprinderi militare rusești funcționează non-stop, în trei schimburi. Pe când la uzina companiei de apărare Thales din Belfast, unde sunt produse rachete pentru sistemele antitanc portabile N-LAW și pe care Marea Britanie le-a furnizat Ucrainei, se lucrează doar patru zile pe săptămână de la ora 7 până la ora 16. Și asta în ciuda faptul că personalul acestei fabrici Thales din Belfast a crescut în ultimii ani de la 500 la 900 de oameni.
Totuși, „aliații NATO își intensifică sprijinul care este mai previzibil pe termen lung”, a declarat Stoltenberg pentru Sky News; prin urmare, crede el, „Ucraina va câștiga acest război”. Urmărind acest obiectiv aliații Ucrainei acționează acum pentru a-și umple stocul de muniție și pentru a ajuta la organizarea unui program eficient de pregătire – recrutare și pentru a investi în propria industrie de apărare. Succesul acestui plan ar putea opri ofensiva de vară a Rusiei, iar Ucraina ar avea spațiul necesar pentru a profita de preluarea inițiativei pe front.
(Sursa foto: AP Photo/Oleksandr Ratushniak)
