Nick Paton Walsh, corespondentul special CNN pentru securitate internațională, a publicat o analiză în care descifrează motivele ofensivei Armatei Ucrainei în regiunea Kursk a Federației Ruse. După părerea lui, decizia Ucrainei de a muta o parte semnificativă din rezervele sale militare limitate peste graniță, pe teritoriul Rusiei, nu pare să aibă un scop strategic clar, în afara titlurilor de presă. Acest pas ar putea fi fie o măsură disperată, fie un semn de ingeniozitate în cadrul conducerii ucrainene, marcând, totodată, o nouă etapă în conflictul armat, potrivit autorului.
Este adevărat, că incursiunile ucrainene pe teritoriul rus nu sunt o noutate: altele asemănătoare au loc de mai bine de un an, dar în ele au fost implicați, de regulă, cetățeni ruși care luptă de partea Ucrainei, cu sprijin militar evident de la Kiev și fără declarații oficiale pe această temă. Pe când ceea ce se întâmplă azi este o evoluție fundamental nouă: armata regulată ucraineană atacă Rusia, un risc disperat din partea conducerii militare ucrainene, care în ultimele 18 luni a fost criticată în mare măsură pentru încetineala și conservatorismul său, remarcă Nick Walsh.
Kievul a trimis resurse atât de necesare și trupe noi în adâncul Rusiei cu efectul imediat de a șifona imaginea Moscovei prin titluri răsunătoare de presă. Un alt motiv ar fi, că după săptămâni de vești proaste pentru Kiev, cu trupele rusești înaintând încet, dar inexorabil spre centrele militare ucrainene Pokrovsk și Slaviansk, Moscova este nevoită să-și retragă o parte de forțe de pe front pentru ași întări propria graniță.
Această invazie este un risc clar din partea comandamentului militar ucrainean, crede autorul analizei, iar oportunitatea riscului a fost pusă sub semnul întrebării chiar de către observatorii ucraineni.
Deși prin acest atac asupra teritoriului Rusiei, Ucraina poate rezolva o problemă strategică. În apropiere de Sudzha, care este cel puțin parțial capturată de Ucraina, există un terminal de gaz rusesc care joacă un rol cheie în furnizarea de gaz rusesc către Europa prin Ucraina. Acordul de tranzit trebuia să se încheie în ianuarie, poate că Ucraina dorește să preia controlul asupra afacerii cu gaze, care este foarte profitabilă pentru Federația Rusă – această afacere a provocat nemulțumiri serioase la Kiev de când a început invazia rusă pe scară largă în 2022. Adevărat, că în tot acest timp pomparea benzinei continuă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. O altă țintă strategică ar putea fi centrala nucleară din orașul Kurchatov.
Cu toate acestea, până când semnificația acestei invazii nu este mai bine înțeleasă, rămân serioase întrebări cu privire la obiectivele strategice ale lui Alexandr Sîrskîi, relativ nou comandant al forțelor ucrainene. Dezacordurile din cadrul comandamentului său au ieșit recent la iveală când subalternii mai tineri ai lui Sîrskîi au început să-și exprime nemulțumirea față de disponibilitatea lui de a suporta pierderi semnificative în luptele de uzură, în care Federația Rusă are un avantaj clar în privința rezervelor de trupe.
Criticii lui Sîrskîi spun că acesta are mentalitatea militară sovietică și că este un om al epocii trecute, iar cei care mor în bătălii de uzură sau se întorc acasă cu handicap aparțin în principal generației tinere, care prețuiește dexteritatea și viclenia mai mult decât încăpățânarea stupidă.
Ucraina lovește cu succes infrastructura Rusiei de câteva luni, Occidentul o ajută adesea în acest sens, deși nu își confirmă participarea. Ucraina vizează piste de aterizare, baze navale și terminale petroliere în timp ce încearcă să provoace daune pe termen lung economiei și mașinii militare ale Moscovei. Dar atacul actual asupra Federației Ruse este cu totul altceva: Ucraina trimite forțe terestre mari la mulți kilometri adâncime în teritoriul inamic, unde liniile de aprovizionare ucrainene sunt mai vulnerabile și misiunile sunt în mod inerent mai dificil de îndeplinit.
Acest pas decisiv a venit într-un moment în care efortul militar ucrainean începe să beneficieze de armele occidentale care în cele din urmă sosesc în cantități sporite. Avioanele de vânătoare F-16 au apărut abia de curând pe prima linie, dar în următoarele luni ar putea afecta supremația aeriană a Rusiei. Acest lucru ar putea însemna mai puține bombe ghidate care lovesc trupele ucrainene pe linia frontului și mai puține rachete care terorizează orașele ucrainene. Problema cu muniția pentru Kiev, potrivit unor surse, rămâne, dar, desigur, furnizările occidentale vor putea în cele din urmă să reducă acest decalaj.
Totuși, crede expertul CNN, dacă de lăsat deoparte fundalul știrilor care este plăcut pentru președintele ucrainean Vladimir Zelenski, se pot vedea și alte obiective. Pentru prima dată în timpul războiului, negocierile au fost discutate serios. Rusia ar putea fi invitată la următoarea conferință de pace organizată de Ucraina și aliații săi. Ponderea ucrainenilor care aprobă negocierile, deși este încă minoritară, crește treptat. Și perspectiva președinției lui Donald Trump planează asupra Kievului.
Vicepreședintele SUA Kamala Harris ar putea rămâne la fel de fermă față de Ucraina ca și președintele Joe Biden. Dar este important de amintit că politica externă occidentală este o forță volubilă și ușor de epuizat. Sprijinul constant al NATO pentru Ucraina este o excepție în acest sens. Și pe măsură ce războiul se apropie de al patrulea an, întrebarea cum se va încheia va crește.
Autorul analizei se întreabă dacă există vreun raționament serios ca Ucraina să continue să lupte și să sufere victime fără nicio perspectivă reală de a recâștiga teritoriile ocupate de Moscova? Vrea Rusia să ducă bătălii nesfârșite în care pierde mii de oameni pentru a avansa cu sute de metri în timp ce capacitățile sale militare sunt încet distruse de atacurile ucrainene?
Răspunsul la aceste întrebări sunt formulate cu referire la perspectiva unui acord negociat de ambele părți, care acum căuta să-și îmbunătățească pozițiile pe câmpul de luptă înainte de a se așeza la masa negocierilor. Dar deocamdată nu este clar dacă incursiunea ucraineană în regiunea Kursk este motivată anume de această considerație – sau este pur și simplu o încercare de a provoca pagube acolo unde inamicul este slab. Cu toate acestea, atacul teritoriului rus în regiunea Kursk reprezintă un risc semnificativ pentru resursele limitate ale Kievului și, prin urmare, poate semnala convingerea ucrainenilor că urmează mari schimbări, concluzionează Nick Walsh.
Sursa poza: Viacheslav Ratynskyi/Reuters
