Cu trei zile înainte ca guvernul comunist chinez să împlinească 75 de ani, ministrul de externe al Chinei a lansat un avertisment, sâmbătă, la Adunarea Generală de la ONU, către liderii mondiali cu privire la „extinderii câmpului de luptă” în războiul dintre Rusia și Ucraina, reafirmând angajamentul Beijingului față de eforturile de a duce conflictul la sfârșit.
„Prioritatea principală este să ne asigurăm că nu va exista o extindere a câmpului de luptă. … China este hotărâtă să joace un rol constructiv,” a declarat Wang Yi. El a avertizat, de asemenea, împotriva țărilor care „toarnă gaz pe foc sau exploatează situația pentru câștiguri egoiste,” o referire probabilă la Statele Unite ale Americii.
Discursul lui Wang nu a adus elemente noi, reflectând abordarea recentă a Chinei la reuniunea anuală a liderilor din cadrul Adunării Generale a ONU. În plus, președintele chinez Xi Jinping nu a mai participat la întâlnirea liderilor din 2021, când a luat parte doar virtual, în timpul pandemiei. Xi nu a participat personal de câțiva ani.
Vineri, pe lângă discuțiile din cadrul Adunării Generale a ONU, China și Brazilia au încercat să genereze sprijin pentru planul lor de pace pentru Ucraina. Câteva țări au semnat un comunicat în care „iau notă” de planul în șase puncte, planul prevede, printre altele, organizarea unei conferințe de pace cu participarea Ucrainei și Rusiei și evitarea extinderii conflictului.
Oficialii ucraineni au răspuns cu răceală propunerii, însă țările care au semnat comunicatul formează un grup de „prieteni pentru pace,” având ca scop ca prin ambasadorii lor de la ONU să continue discuțiile. Grupul, format în mare parte din țări africane și din America Latină, include precum Algeria și Zambia. Wang Yi a subliniat vineri că acest grup nu impune politicile individuale ale țărilor membre.
Sâmbătă, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat în cadrul unei conferințe de presă că Rusia este dispusă să ofere sprijin și consiliere grupului, menționând că „este esențial ca propunerile lor să fie susținute de realități și să nu fie doar rezultatul unor discuții abstracte.”
China rămâne un aliat al Rusiei, chiar dacă țara a fost acuzată de încălcarea Cartei ONU de către secretarul general António Guterres, Statele Unite, dar și de multe alte țări. Moscova susține că „operațiunea militară specială” este un act de autoapărare, conform Cartei ONU.
China continuă să insiste vehement asupra respectării suveranității altor state, ca principiu fundamental al politicii sale externe și o parte esențială a specificului cultural național. Această abordare este deosebit de importantă pentru o națiune care s-a confruntat de-a lungul timpului cu provocări în menținerea controlului asupra regiunilor de la periferie, cum ar fi Xinjiang și Tibet în vestul îndepărtat, la Hong Kong și Taiwan în est.
„Nu există două Chine sau o Chină și un Taiwan. În această privință nu există zonă gri,” a declarat Wang. „Taiwanul se va întoarce, în cele din urmă, în îmbrățișarea patriei. Acesta este cursul inevitabil al istoriei, pe care nimeni nu-l poate opri.”
Republica Chineză, guvernul din Taiwan înființat de Chiang Kai-shek, a fost membru al Organizației Națiunilor Unite până în 1971, când ONU a recunoscut guvernul de la Beijing. De atunci, Beijingul a lucrat intens pentru a izola Taiwanul, oferind avantaje țărilor care nu îl recunosc diplomatic și, uneori, sancționându-le pe cele care nu o fac. La fiecare sesiune a Adunării Generale a ONU, liderii țărilor care susțin Taiwanul, de obicei națiuni mici, își exprimă public regretul față de izolarea guvernului insulei de către comunitatea internațională.
Guvernul actual al Chinei a fost înființat la 1 octombrie 1949, când liderul revoluționar comunist Mao Zedong l-a proclamat în Piața Tiananmen din Beijing, după un război civil împotriva guvernului naționalist al lui Chiang Kai-shek. Naționaliștii au început să guverneze Taiwanul ca insulă autonomă, o practică ce continuă și astăzi, dar pe care China o respinge, considerând-o o situație temporară pentru un teritoriu pe care îl consideră suveran.
Wang a abordat și pozițiile Chinei în legătură cu tensiunile din Orientul Mijlociu și situația de pe Peninsula Coreeană, aceasta din urmă fiind o prioritate strategică pentru Beijing. Cu privire la Orientul Mijlociu, Wang a declarat că „chestiunea Palestinei este cea mai mare rană a conștiinței umane” și a reiterat că China susține statalitatea Palestinei și aderarea sa deplină la ONU. El a subliniat că soluția bazată pe două state este „calea fundamentală de ieșire” din conflict, fără a menționa direct Israelul sau războiul recent.
Conform politicii Chinei, cu referire la Peninsula Coreeană, Wang și-a exprimat sprijinul pentru o tranziție de la armistițiu la un mecanism de pace. Cele două Corei rămân tehnic în stare de război după conflictul din 1950-53, care a divizat peninsula între nord și sud. China este un susținător de lungă durată al Coreei de Nord, în timp ce Statele Unite sunt aliatul apropiat al Coreei de Sud. Wang a emis un avertisment subtil despre influențele externe în Asia de Est, declarând: „Suntem ferm împotriva amestecului țărilor din afara regiunii.”
Wang a reiterat punctele de vedere obișnuite ale Chinei, afirmând că „nicio țară nu ar trebui să se amestece în afacerile interne ale alteia sub pretextul drepturilor omului” și a subliniat că China și-a ales propria cale, considerând-o la fel de legitimă ca oricare alta. „Am găsit o cale de dezvoltare a drepturilor omului care se potrivește condițiilor naționale ale Chinei,” a declarat Wang.
Cu toate acestea, alte națiuni și organizații internaționale pentru drepturile omului au criticat de mult timp tratamentul aplicat de Beijing tibetanilor, etnicilor uiguri din regiunea Xinjiang și, mai recent, activiștilor din „regiunea administrativă specială” Hong Kong.
Suveranitatea este de mult timp un subiect central pentru China, fiind un element esențial în discursurile sale pe scena internațională. Beijingul subliniind constant importanța respectării suveranității naționale și a neamestecului în afacerile interne ale altor state, poziționând această temă drept un pilon fundamental al politicii sale externe. Această insistență reflectă preocupările istorice și contemporane ale Chinei cu privire la propria integritate teritorială, având în vedere provocările legate de regiunile autonome precum Tibet, Xinjiang și Taiwan.
Sursă foto: UN Photo/Kim Haughton
Să auzim de bine!
