În ultimele zile, în presa occidentală, au apărut informații despre faptul că Republica Populară Democrată Coreeană – Coreeea de Nord – ar fi trimis circa 10.000 de militari în Rusia, pentru a lupta pe frontul din Ucraina. Informațiile sunt „pe surse” și, la ora când scriu acest material, nu au fost confirmate oficial, nici de autoritățile din Occident și nici de cele din Rusia sau Coreea de Nord. Singurii oficiali care au susținut veridicitatea știrii sunt din Ucraina, președintele și ministrul de Externe.
În vârtejul amestecului de știri false și adevărate care a cuprins presa internațioanlă, pentru cetățeanul obișnuit este greu să aibă o înțelegere rapidă și clară a desfășurării evenimentelor. Am spune că mass media – și includem aici și rețelele sociale – a intrat în logica de război, în care orice informație este partizană și propagandistică. Să încercăm să deslușim, atât cât se poate, fără a avea surse privilegiate, evoluția situației.
Desigur, nu se poate respinge de plano posibilitatea trimiterii de trupe nord-coreene în Rusia. Premisele de plauzibilitate sunt oferite de semnarea, foarte recentă, a unui acord de parteneriat strategic între Federația Rusă și Coreea de Nord, acord în care sunt menționate expres domeniile militar și de securitate, cele două părți convenind să se sprijine reciproc în caz de agresiune din partea unei alte țări. De asemenea, în ultimele zile, a stârnit îngrijorare decizia liderului nord-coreean Kim Jong-un de a distruge arterele de transport care traveresează frontiera dintre cele două Coree. Deși nefolosite din 1954 încoace, drumurile și căile ferate respective constituiau, totuși, o legătură, fie ea și simbolică. Peste toate acestea, în Occident, există, bine înrădăcinată, imaginea de „rogue state” a Coreei de Nord, de stat care nesocotește ordinea internațională și constituie o amenințare directă la adresa Coreei de Sud și, pe cale de consecință, la adresa SUA și a aliaților acestora.
Pornind de la aceste premise, este foarte ușor să lansezi zvonul unui transfer de trupe din Coreea de Nord în Rusia. Firește, nici Rusia și nici Coreea de Nord nu vor comunica oficial o asemenea manevră. Cel mai probabil este că o vor dezminți. Ceea ce nu înseamnă că dezmințirea va fi crezută. Va trebui să treacă suficient timp (cel puțin câteva luni) pentru ca datele din teren să nu confirme prezența pe frontul ucrainean a unor soldați străini. Chiar dacă, ulterior, zvonul va fi infirmat, pe parcursul acestor luni el este de natură să inflameze opinia publică și să crească tensiunea internațională.
Să ne gândim, însă, cât de plauzibilă, în mod realist, este această știre. Are nevoie Rusia de militari pe frontul din Ucraina? Probabil că da, dar situația de pe front (atât cât cunoaștem) nu impune nici oportunitatea și nici urgența unei asemenea acțiuni. Rusia are suficientă rezervă de personal militar pentru a duce actualul război de uzură, iar, pentru a schimba tactica și a trece la o ofensivă masivă, cei 10-12.000 de militari coreeni sunt absolut insuficienți.
Dinspre partea nord-coreeană, singurul avantaj ar fi că respectivii militari ar căpăta o experiență de luptă într-un război real de secol XXI. Coreea de Nord are una dintre cele mai numeroase armate din lume (dacă nu mă înșel, circa 1,5 milioane de combatanți), dar, în afară de manevre și exerciții de antrenament, armata nu are experiență de luptă.
De asemenea, trebuie avut în vedere că detașarea unor contingente tocmai în Europa slăbește apărarea din fața Coreei de Sud. Prin urmare, este puțin probabil ca acest zvon să fie real.
În schimb, zvonul folosește mult regimului de la Kiev. Dacă ne referim la deficitul de resurse umane pentru front, forțele armate ale Ucrainei se află într-o situație critică: conform datelor occidentale, ar fi fost scoși din luptă, de la începutul conflictului până acum, aproape două milioane de militari, dintre care aproape 700.000 decedați. Desigur, și pierderile rusești sunt, foarte probabil, de același ordin de mărime, dar Rusia are o bază de recrutare de cel puțin trei ori mai mare decât Ucraina.
Președintele Zelenski a lansat, tot în ultima perioadă, o serie de apeluri-declarații extrem de agresive, care au provocat mai degrabă reticență printre aliații occidentali. Mult trânbițatul „Plan al victoriei”, prezentat de președintele ucrainean atât în Statele Unite cât și la întâlnirea cu principalii decidenți europeni a fost, de fapt, un set de cerințe imperative: mai multe arme de ultimă generație, permisiunea de a lovi, cu rachete cu rază lungă de acțiune, ținte din profunzimea teritoriului Rusiei, primirea Ucrainei în NATO acum, printr-o procedură de urgență și, atenție!, participarea unor contingente armate ale statelor NATO la operațiuni militare directe (în special în proiectul de acoperire a spațiului aerian).
Mai mult, zilele trecute, Zelenski a plusat, afirmând că, dacă Occidentul nu acceptă planul, Ucraina are resursele și cunoștințele necesare pentru a produce bomba atomică. Această ultimă escaladare este extrem de bizară, întrucât arată ca un șantaj – presupunând că Kievul produce și detonează o bombă atomică, Rusia va replica și Occidentul se va trezi în plin război nuclear.
Cum spuneam, „Planul pentru victorie” nu a stârnit entuziasm nici la Washington, nici în Europa. În special, ideea de a trimite trupe în Ucraina este greu de acceptat. Rusia a anunțat, prin declarația președintelui Putin că această acțiune va fi taxată ca o declarație de război a Occidentului împotriva Rusiei și că replica rusească va fi pe măsură.
Să subliniem că, de la începutul războiului, atât de partea ucraineană cât și de partea rusă, în operațiuni de front, au participat (și participă în continuare) luptători străini, mercenari, deși există convenții internaționale care interzic mercenariatul. De partea rusă a existat celebrul grup Wagner, în care erau integrați luptători de foarte multe naționalități. În partea ucraineană, se găsesc „voluntari”: polonezi, britanici, americani, dar și români. Acești mercenari nu reprezintă, însă, forțe armate regulate, dislocate de către țări terțe. Dacă Polonia sau România, de exemplu, ar trimite în Ucraina trupe regulate ale armatelor respective, sub drapel național, atunci, în secunda doi, Rusia ar avea justificarea de a bombarda obiective din Polonia sau România. Prin urmare, detașarea unor trupe pe teritoriul ucrainean nu ar crea riscuri doar pentru militarii respectivi (așa cum este cazul cu mercenarii), ci ar putea să genereze lovituri care să se soldeze cu victime (inclusiv civile) și distrugeri pe teritoriile statelor în cauză.
Cu totul alta ar fi situația dacă pe front, alături de trupele rusești, ar apărea trupe regulate din armata Coreei de Nord! În acest caz, Rusia ar fi aceea care ar escalada conflictul și statele NATO ar fi obligate să trimită, la rândul lor, trupe regulate pe frontul ucrainean.
Se vede că, logic, apariția de trupe străine pe front, va duce la o escaladare incontrolabilă a conflictului. Cine are interesul să escaladeze conflictul?
Sursa foto: capital.ro