Guvernul olandez a anunțat vineri un set de „măsuri de urgență” pentru a reduce presiunea asupra sistemului său de azil, care este copleșit de fluxurile crescute de migranți și refugiați. Printre măsurile adoptate se numără reintroducerea controalelor la frontiere, care vor intra în vigoare de la sfârșitul lunii noiembrie, având drept scop limitarea migrației ilegale și gestionarea mai eficientă a fluxurilor de solicitanți de azil.
Executivul olandez, în care figurează și partidul de extremă dreapta condus de Geert Wilders, consideră că sistemul de azil al țării este „nesustenabil” și că această „criză a azilului” necesită măsuri imediate. Printre acestea, utilizarea articolului 25 din Codul Frontierelor Schengen permite impunerea temporară a controalelor la frontiere în cadrul spațiului Schengen, un spațiu care în mod normal presupune libera circulație între statele membre. În cadrul acestor măsuri, migranții ilegali și solicitanții de azil care au cerut deja protecție într-o altă țară europeană vor fi redirecționați către Germania și Belgia, vecinii Olandei, în scopul de a scădea numărul de cazuri gestionate de autoritățile olandeze.
Situația Olandei reflectă tendința amplă în Europa, unde mai multe state adoptă măsuri restrictive la frontiere pentru a limita migrația. Germania, de exemplu, a introdus deja controale la frontierele sale interne în luna septembrie, tot ca măsură pentru a controla migrația ilegală. Acest tip de acțiuni evidențiază provocările cu care se confruntă spațiul Schengen în ceea ce privește aplicarea politicilor comune de migrație, dar și tensiunile între statele membre ale Uniunii Europene pe această temă.
În contextul presiunii tot mai mari asupra sistemului de azil și a tensiunilor politice din Olanda, coaliția de guvernare condusă de Partidul Libertății (PVV) a propus un set de măsuri anti-imigrație de o severitate fără precedent. Aceste măsuri sunt menite să restricționeze accesul imigranților și să limiteze beneficiile oferite solicitanților de azil, reflectând astfel atitudinea fermă a PVV, condus de politicianul de dreapta Geert Wilders, față de migrația internațională și integrarea socială.
Printre propunerile principale se numără reducerea duratei de valabilitate a permiselor de azil, care vor fi emise doar pentru o perioadă de maximum trei ani. Această schimbare semnificativă ar reduce accesul solicitanților de azil la drepturi și stabilitate pe termen lung, fiind concepută pentru a încuraja întoarcerea migranților în țările de origine după scadența permisului. Măsura urmărește, de asemenea, descurajarea imigrației pe termen lung, încurajând astfel o politică de azil temporară, spre deosebire de abordarea integrativă din alte state europene.
O altă propunere controversată este restricționarea dreptului la reunificare familială, o componentă fundamentală a legislației internaționale privind azilul. Aceasta ar îngreuna semnificativ aducerea membrilor familiei în Olanda pentru cei care obțin statutul de refugiat sau protecție subsidiară. Pentru mulți migranți, reunificarea familială este o cale esențială spre integrare și stabilitate pe termen lung, iar o astfel de limitare ar aduce efecte asupra coeziunii sociale, determinând multe familii să rămână separate pentru perioade îndelungate sau chiar să descurajeze depunerea cererilor de azil.
Aceste propuneri fac parte dintr-o abordare amplă a PVV, care urmărește să reducă impactul demografic și economic al migrației asupra Olandei. Geert Wilders și susținătorii săi susțin că măsurile stricte sunt necesare pentru protejarea identității culturale olandeze și pentru a preveni suprasolicitarea sistemelor publice, precum cele de sănătate și educație, care sunt deja sub presiune din cauza unui număr tot mai mare de migranți și solicitanți de azil.
Aceste măsuri provoacă controverse la nivel național, dar și european, fiind criticate de organizațiile de drepturile omului, care subliniază că restricțiile contravin unor principii fundamentale ale Uniunii Europene privind solidaritatea și protecția refugiaților. Politicile PVV rezonează însă în rândul unei părți a populației olandeze, reflectând o creștere a sentimentelor anti-imigrație și a îngrijorărilor legate de suprasolicitarea resurselor publice. Aceste măsuri propuse de Olanda pot deveni puncte de reper și pentru alte țări europene care se confruntă cu provocări similare, alimentând o dezbatere mai amplă în cadrul Uniunii Europene cu privire la viitorul politicii comune de azil și migrație.
Geert Wilders, liderul Partidului Libertății (PVV) din Olanda, a subliniat în declarațiile recente că obiectivul său este să reducă atractivitatea țării pentru migranți, în special pentru cei care provin din Africa și Orientul Mijlociu. Potrivit lui Wilders, politicile restrictive pe care le propune PVV ar trebui să-i determine pe potențialii migranți să se întrebe dacă Olanda este într-adevăr o destinație potrivită sau dacă nu le-ar fi mai bine în altă parte.
Pe de altă parte, propunerile PVV reflectă o tendință mai largă în Europa, unde tot mai multe țări încep să adopte politici restrictive de imigrație ca răspuns la creșterea fluxurilor migratorii și la provocările sociale și economice legate de integrarea acestora.
Sursa foto: worldatlas.com
Să auzim de bine!
