Alegerile sunt un eveniment care conține întotdeauna un element de intrigă. Sociologii greșesc uneori la evaluări, folosesc metode greșite etc. Dar diferența dintre rezultatele votului, care a avut loc pe 20 octombrie în Republica Moldova, reieșind din toate prognozele făcute anterior, a fost pur și simplu senzațională. Nimeni nu se aștepta la asta.
Mai mult, aceste rezultate ar putea să se transforme într-un adevărat dezastru pentru președintele pro-european Maia Sandu și echipa ei. Acestea pot avea consecințe negative pentru actualele autorități din Moldova și pentru viitorul european al statului moldovenesc în general.
Paradoxul situației este că opțiunea europeană în Moldova a câștigat pur formal. Da, referendumul privind integrarea europeană a dat un răspuns pozitiv. Alegătorii au susținut cu o mică marjă modificările constituției, iar acum normele privind integrarea europeană va apărea în legea de bază a Republicii Moldova. Dar acest rezultat a fost asigurat de diasporă. În schimb, în interiorul Moldovei alegătorii s-au opus apropierii țării de UE.
Chiar și în capitală, la Chișinău, 44% dintre alegători s-au opus viitorului european, adică aproape jumătate. Capitala, care ar fi trebuit să fie ferm pro-europeană, nu s-a conformat așteptărilor. Până la urmă, s-a dovedit că doar 56% dintre alegătorii de la Chișinău susțin aderarea Moldovei la UE, acest rezultat fiind îngrijorător de scăzut.
Totodată, oponenții mișcării pro UE au câștigat majoritatea absolută în unele regiuni ale țării, pe alocuri acumulând chiar 95% din voturi. În final alegătorii moldoveni au aprobat alegerea pro europeană, însă doar cu o marjă minimă și doar datorită diasporei. Excluzând secțiile de peste hotare, doar 45,57% dintre alegători au votat pentru UE, iar 54,43% au votat împotriva acesteia.
Un asemenea rezultat în sine este unul dezastruos. Rezultă că alegerea europeană a Moldovei nu are sprijinul celor care locuiesc în țară. Europa a votat pentru Europa, iar Moldova – împotrivă. Și asta chiar și fără alegătorii transnistreni care în cazul reintegrării acestei regiuni ar putea și mai mult să consolideze spiritul antieuropean per ansamblu. Acest rezultat potențial oferă Moscovei și jucătorilor pro-ruși o pârghie puternică pentru a pune la îndoială mișcarea Moldovei către UE și chiar poate submina integritatea acesteia.
Nici rezultatele alegerilor prezidențiale nu au devenit foarte încurajatoare pentru pro-europeni. Formal, președinta Maia Sandu a acumulat cele mai multe voturi și are șanse să câștige în turul doi, dar această victorie nu va fi ușoară și, de asemenea, cel mai probabil, va fi asigurată de voturile diasporei. Iar la alegerile parlamentare care vor avea loc anul viitor, va fi extrem de greu pentru forțele pro-europene să-și păstreze puterea.
În primul tur la prezidențiale, toți principalii adversari ai lui Sandu aveau o imagine pro-rusă, concurau pentru electoratul comun, iar președintele se credea că are un atu foarte serios – și anume faptul că este singura dintre candidați care promite că va aduce Moldova către UE. Totuși, Sandu a avut și un „adversar” invizibil, care s-a ales să fie prezența la vot și care i-a îngrădit drumul ei către victorie absolută în primul tur.
Aici merită amintit că, în 2020, Maia Sandu a câștigat senzațional împotriva lui Igor Dodon, măcinat de scandaluri de corupție, tocmai pentru că alegerile prezidențiale atunci s-au transformat într-un vot istoric pentru cetățenii moldoveni, când soarta Moldovei se hotăra – să rămână alături de Rusia și corupție sau să meargă spre Occident, bunăstare și democrație. Acest lucru a atras un număr record de alegători cu opțiuni pro-europene la secțiile de votare – atât în țară, cât și în străinătate.
De data aceasta, Maia Sandu are toate motivele să fie nemulțumită de rezultat, chiar dacă s-a poziționat pe primul loc în primul tur cu peste 42% susținere. Aleksandr Stoianoglo, susținut de Partidul Socialiștilor și perceput ca un pro-rus, a ocupat locul doi și are semnificativ mai puțin, 26%.
Autoritățile din Moldova explică astfel de rezultate electorale prin interferența propagandei ruse, în fond sunt veridice și demonstrate și este cu adevărat una din cauzele principale ale rezultatelor respective la alegeri, dar, o altă sursă importantă a acestor rezultate este cu mult mai profundă. De altfel, legătura dintre Sandu și alegerea europeană a Moldovei a devenit atât de strânsă încât mișcarea țării către UE a preluat nemulțumirile față de actuala președinte și la proiectat peste rezultatul referendumului. Și pe acest fond, ca o reacție inversă, a fost posibilă discreditarea ideii de aderare a Moldovei la UE, creând dificultăți neașteptate pentru Maia Sandu în scrutinul prezidențial.
În definitiv, Maia Sandu a câștigat alegerile din 2020, în primul rând, cu promisiuni de a lupta împotriva corupției, de a curăța sistemul judiciar etc. Aceste promisiuni au rămas în mare parte neîmplinite. Se pot găsi explicații pentru aceasta, dar alegătorii sunt interesați de rezultat, nu de scuza pentru absența acestuia. Deci, în esență, odată cu „referendumul referitor la aderarea țării la UE” s-a organizat în Moldova și un „referendum privind încrederea în autorități”, iar faptul că aproape toți candidații cheie eliminați în primul tur îl vor susține aproape sigur pe Stoianoglo la următorul tur, vorbește despre pierderi considerabile de susținere electorală pentru Maia Sandu.
Totodată, trebuie subliniat că șansele de victorie ale Maiei Sandu nici pe departe nu sunt epuizate. Rezultatul turului doi depinde în mod cert de capacitatea de mobilizare care se va produce pe segmentul pro-european și cel pro-rus. Și datorită faptului că „răzbunarea primului tur” poate fi suficientă pentru alegătorii pro-europeni, care la prima etapă s-au precipitat în absenteism electoral pe motivul nemulțumirii privind prestația guvernării, turul doi poate fi tratat de ei cu totul altfel în perspectiva alegerii unui politician pro-rus la cârma țării. Iar cu acești candidați în turul doi la prezidențiale, scrutinul se transformă din nou într-o alegere geopolitică, chiar dacă și cu un rezultat imprevizibil în final.
