La Conferința ONU privind schimbările climatice COP29, desfășurată la Baku, negocierile între cele 200 de țări au intrat în impas sâmbătă, în contextul unor dezacorduri profunde privind angajamentele financiare ale statelor dezvoltate față de țările în curs de dezvoltare. Propunerea inițială a statelor bogate, reprezentate în principal de Uniunea Europeană și Statele Unite, de a crește finanțarea climatică de la 100 de miliarde de dolari pe an la 250 de miliarde până în 2035, a fost respinsă de statele în curs de dezvoltare, care au estimat necesitățile lor financiare între 500 și 1.300 de miliarde de dolari anual, informează agențiile de știri.
Experți mandatați de ONU, precum Amar Bhattacharya, Vera Songwe și Nicholas Stern, au argumentat că suma propusă de 250 de miliarde de dolari este insuficientă și au sugerat un minim de 300 de miliarde de dolari anual. Țările africane au calificat oferta drept „inacceptabilă,” invocând amploarea catastrofelor climatice și necesitatea unor investiții masive în energie și infrastructură. În același timp, statele insulare mici au criticat „disprețul” față de popoarele vulnerabile, subliniind că, ajustată la inflație, contribuția reală ar fi semnificativ mai mică.
Pe de altă parte, Uniunea Europeană și Statele Unite au avertizat asupra constrângerilor politice și bugetare. Ministrul german de Externe, Annalena Baerbock, a declarat că Europa dorește „să își asume responsabilitățile,” dar trebuie să formuleze promisiuni realiste. SUA, prin vocea delegației sale, a calificat angajamentul de 250 de miliarde de dolari drept „un efort extraordinar” în raport cu angajamentele actuale.
Un proiect de acord prezentat de președinția azeră a summitului propune un obiectiv ambițios de a mobiliza 1.300 de miliarde de dolari anual până în 2035 pentru statele în curs de dezvoltare, incluzând contribuțiile de 250 de miliarde de dolari ale țărilor dezvoltate, precum și finanțări din surse multilaterale, private, taxe și alte contribuții.
Acest mecanism ar viza nu doar adaptarea la schimbările climatice și reducerea emisiilor de carbon, ci și sprijinirea statelor sărace să renunțe treptat la energiile fosile. În pofida acestui obiectiv ambițios, negocierile continuă să fie marcate de scepticism și neîncredere între părți.
Gestionarea evenimentului de către Azerbaidjan a fost criticată de participanți și organizații neguvernamentale, care au subliniat lipsa de experiență a gazdelor în organizarea unui eveniment global de această amploare. Atmosfera a fost tensionată de disputele politice dintre Azerbaidjan și Franța, pe fondul conflictului dintre Azerbaidjan și Armenia, amplificate de declarațiile președintelui Ilham Aliev împotriva Parisului.
Organizațiile neguvernamentale au exprimat nemulțumirea față de ritmul lent al negocierilor. Friederike Roder, reprezentanta ONG-ului Global Citizen, a declarat:„Lumea arde. Nu ne putem permite să așteptăm încă 11 ani, dând impresia că facem o pauză în tranziția de la energiile fosile.”
Deși negociatorii discută un compromis final, adoptarea unui acord unanim rămâne incert. Timpul este esențial, iar presiunile asupra delegațiilor cresc, în condițiile în care multe țări intenționează să părăsească Baku duminică. Experții, precum Avinash Persaud de la Banca Inter-americană de Dezvoltare, consideră că un acord este posibil, dar avertizează că niciun participant nu va pleca fără un sentiment de nemulțumire:„Oricine pleacă de la Baku va avea un gust amar în gură.”
În final, COP29 devine un simbol al tensiunilor dintre ambițiile globale și constrângerile naționale, subliniind provocările imense ale tranziției către o economie verde globală.
COP29 a fost marcată de tensiuni geopolitice și organizatorice. Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a folosit tribuna conferinței pentru a critica Franța, pe fondul conflictului cu Armenia, ceea ce a generat dispute diplomatice. Gestionarea evenimentului de către Azerbaidjan a fost criticată de ONG-uri și negociatori, care au subliniat dificultățile logistice și lipsa de experiență a organizatorilor. Atmosfera încărcată a fost amplificată de divergențele majore privind angajamentele financiare și de presiunile politice exercitate asupra participanților.
COP29 devine astfel un simbol al complexității negocierilor multilaterale, punând în evidență decalajul dintre ambițiile globale și realitățile politice. Cu toate acestea, rezultatul final al conferinței ar putea seta un precedent important pentru viitoarele eforturi internaționale de combatere a schimbărilor climatice.
Sursa foto: aircenter.az
