Ani de zile, conflictul din Siria a fost aproape uitat de comunitatea internațională. După finalizarea revoluției din 2011 într-un război civil sângeros, intensificat de intervențiile haotice ale numeroșilor actori internaționali, mulți au considerat situația ca fiind fără ieșire. Percepția generală era că regimul Bashar al-Assad, aparent imobil și consolidat, câștigase războiul și că nimic nu putea schimba această situație.
Cu toate acestea, un eveniment neașteptat a zguduit recent această percepție, și anume, o ofensivă fulgerătoare și de succes a unei coaliții de forțe anti-Assad a surprins nu doar regimul, ci și observatorii internaționali, și, potrivit raportărilor, chiar și pe insurgenți.
Într-o răsturnare dramatică de situație, zeci de mii de combatanți au luat cu asalt Alep, al doilea oraș ca mărime din Siria, forțând trupele regimului să se retragă. Avansul insurgenților nu s-a oprit aici, continuând spre sud, către Hama, în timp ce forțele guvernamentale păreau să dispară în fața acestui atac masiv. Această ofensivă nu a fost un eveniment izolat. Ea pare să fi declanșat o serie de revolte și atacuri coordonate de alte facțiuni din întreaga țară, ducând la ciocniri în toate regiunile: nord, sud, est și vest. Capturarea unei mari părți din centrul orașului Alep de către grupuri armate a reprezentat nu doar o victorie simbolică, ci și o lovitură strategică împotriva regimului Assad.
Recucerirea Alepului de către insurgenți reprezintă o întoarcere simbolică la punctele nevralgice ale conflictului din 2016, când regimul, susținut de Rusia și Iran, reușise să recupereze orașul după lupte istovitoare. Ofensiva actuală subliniază fragilitatea controlului guvernamental și erodează percepția de stabilitate pe care Assad a încercat să o promoveze atât în plan intern, cât și în relațiile cu statele din regiune.
Potrivit lui Charles Lister, directorul programului pentru Siria la Institutul Orientului Mijlociu, Assad a fost forțat să se întoarcă în grabă la Damasc din vizita de la Moscova. Înapoi în capitală, președintele a petrecut ore întregi în apeluri telefonice cu guvernele din Orientul Mijlociu, inclusiv cu cele care au normalizat relațiile cu regimul său în ultimul an. Acest efort frenetic ne arată o situație de criză și o încercare de a obține sprijin urgent pentru a stabiliza situația.
Evenimentele recente ridică întrebări serioase cu privire la sustenabilitatea regimului Assad. În ciuda sprijinului consistent oferit de aliați puternici, inclusiv Rusia și Iran, regimul pare incapabil să gestioneze ofensiva coordonată a insurgenților. Aceasta ar putea marca începutul unei noi faze a conflictului, cu implicații majore asupra dinamicii interne și regionale.
Ofensiva amenință să destabilizeze procesul de normalizare a relațiilor dintre Siria și alte state din regiune, cum ar fi Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Aceste țări au considerat stabilitatea regimului Assad drept un punct esențial pentru reintegrarea Siriei în comunitatea internațională. Noile tulburări ar putea determina aceste guverne să își reevalueze poziția.
Sprijinul acordat de Rusia și Iran va fi crucial în răspunsul regimului. În același timp, alte puteri regionale, precum Turcia, care sprijină anumite grupuri de opoziție, va juca un rol decisiv în escaladarea sau moderarea conflictului. Implicarea coordonată a actorilor internaționali va determina dacă această criză va declanșa o nouă etapă a războiului civil.
Autoproclamatul lider autoritar al Siriei, Bashar al-Assad, se confruntă cu o criză fără precedent, după ce a solicitat sprijin internațional în „combaterea terorismului”, potrivit unor declarații analizate de experți și publicate pe platforma X (fost Twitter). Acest apel survine în urma unei ofensive masive lansate de o coaliție de facțiuni anti-regim, care a reușit să obțină victorii strategice importante.
Pentru prima dată în ultimii ani, regimul Assad, descris ca un „tigru de hârtie” de către critici, și-a dezvăluit fragilitatea. Cu o structură politică coruptă și profund dependentă de sprijinul Rusiei și Iranului, regimul se află acum sub presiune într-un mod fără precedent.
Ofensiva insurgenților a fost lansată din provincia Idlib, controlată de Turcia, de o coaliție formată dintr- o duzină de facțiuni armate. Liderul operațiunii a fost Hay’at Tahrir al-Sham, un grup islamist care, deși cândva afiliat cu Al-Qaeda, a încercat să se distanțeze de trecutul său jihadist. HTS a devenit un actor central în conflict, combinând tactici militare sofisticate cu o strategie politică de legitimare în fața comunității internaționale.
Conform relatărilor jurnaliștilor sirieni de pe teren, coaliția insurgenților a recâștigat controlul asupra unor puncte strategice cheie, precum: orașul Alep, odată un bastion al opoziției, pierdut în 2016, Alep a fost recucerit, marcând o victorie simbolică și strategică; aeroportul militar și civil din Alep, capturarea acestora compromite capacitatea regimului de a coordona aprovizionarea și sprijinul aerian în regiune; rutele către Hama, controlul drumurilor dintre Alep și Hama, un oraș strategic din sud, pune în pericol liniile de aprovizionare ale guvernului.
Aceste cuceriri simbolizează nu doar pierderi teritoriale pentru regim, ci și o posibilă erodare a moralului forțelor guvernamentale, deja supuse unei presiuni intense.
Această ofensivă arată clar limitările regimului Assad, chiar și după ani de sprijin militar și financiar din partea Rusiei și Iranului. În ciuda aparentului control, regimul este afectat de corupție endemică și dependență externă, iar actuala criză expune vulnerabilități care ar putea redefini dinamica războiului civil sirian.
Declarațiile experților sugerează că apelurile lui Assad pentru sprijin internațional sunt o recunoaștere tacită a gravității situației. Totuși, rămâne de văzut dacă aliații săi, deja angajați în alte conflicte regionale, vor putea sau vor dori să răspundă.
Ofensiva din Idlib și cuceririle insurgenților semnalează o nouă schimbare în echilibrul de putere din Siria. În timp ce regimul Assad încearcă să-și mențină autoritatea, succesul insurgenților ar putea stimula alte facțiuni de opoziție și ar putea complica eforturile de stabilizare în regiune. Pe termen lung, aceste evenimente ar putea redefini liniile de conflict și ar amplifica apelurile pentru soluții politice la criza siriană.
Războiul din Siria, pe care mulți îl considerau un conflict înghețat, a intrat într-o nouă fază de incertitudine și instabilitate. Ofensiva surpriză a insurgenților nu doar că a expus vulnerabilitățile regimului Assad, dar a și subliniat persistența diviziunilor profunde din societatea siriană. Pe măsură ce luptele continuă, este posibil ca atât regimul, cât și actorii regionali și internaționali să fie forțați să își recalibreze strategiile, într-un conflict care pare departe de a se încheia.
Sursa foto: Aaref Watad/AFP
Să auzim de bine!
