A fost o lună agitată pentru Franța și relațiile sale cu fostele colonii africane, pe măsură ce influența sa pe continent se confruntă cu cea mai mare provocare din ultimele decenii. În timp ce Parisul elabora o nouă strategie militară menită să reducă semnificativ prezența trupelor sale permanente în Africa, doi dintre cei mai apropiați parteneri ai săi i-au dat lovituri majore.
Guvernul Ciadului, considerat cel mai stabil și loial aliat al Franței în regiune, a anunțat de Ziua Independenței că va pune capăt cooperării în domeniul apărării, în încercarea de a-și reafirma suveranitatea.
În același timp, într-un interviu publicat de Le Monde la câteva ore după anunțul Ciadului, noul președinte al Senegalului a declarat că este „evident” că soldații francezi nu vor mai rămâne mult timp pe teritoriul țării sale. „Faptul că francezii sunt aici încă din perioada sclaviei nu înseamnă că nu putem găsi alte soluții”, a afirmat președintele Bassirou Diomaye Faye.
Anunțurile au venit într-un moment în care Franța depunea eforturi pentru a-și revitaliza influența tot mai slăbită pe continentul african. Ministrul de Externe, Jean-Noël Barrot, tocmai încheiase o vizită oficială în Ciad și Etiopia, iar președintele Emmanuel Macron recunoscuse pentru prima dată responsabilitatea armatei franceze în uciderea a aproximativ 400 de soldați vest-africani în 1944.
Reacția autorităților franceze a întârziat aproape 24 de ore după anunțul Ciadului, moment în care au declarat că mențin „un dialog strâns” privind viitorul parteneriatului bilateral.
„Decizia Ciadului reprezintă ultima lovitură pentru dominația militară post-colonială a Franței în regiunea Sahel”, a afirmat Mucahid Durmaz, analist senior la Verisk Maplecroft, o companie globală de consultanță în gestionarea riscurilor.
Acesta a adăugat că deciziile luate de Senegal și Ciad fac parte dintr-o schimbare structurală mai amplă în relația regiunii cu Franța, reflectând diminuarea continuă a influenței politice și militare a Parisului.
Aceste decizii se înscriu în tendința recentă de îndepărtare a forțelor franceze de pe teritoriul african, impulsionată de guvernele militare din Niger, Mali și Burkina Faso. În aceste țări, sentimentele anti-franceze s-au accentuat după ani în care trupele franceze au colaborat cu armatele locale pentru a combate trupele de insurgenți extremist – islamiste persistente.
Jean-Marie Bockel, trimisul special al președintelui Emmanuel Macron pentru Africa, i-a prezentat luna trecută liderului francez un raport detaliat despre evoluția prezenței militare franceze pe continent. Acest raport face parte din inițiativa de „reînnoire a parteneriatului cu țările africane”, anunțată de Macron încă din 2017, într-un discurs susținut în Burkina Faso, la începutul mandatului său.
Deși detaliile raportului nu au fost publicate, oficiali francezi de rang înalt, păstrându-și anonimatul, au dezvăluit că Franța intenționează să reducă semnificativ numărul de militari în toate bazele sale din Africa, cu excepția celei din Djibouti, situată în Cornul Africii. În această regiune strategică, președintele Macron urmează să efectueze o vizită în curând.
Potrivit oficialilor, strategia nu implică neapărat o scădere a cooperării militare, ci o adaptare la nevoile specifice exprimate de țările partenere. Aceasta ar putea include: furnizarea de instruire specializată în domenii precum supravegherea spațiului aerian, livrarea de drone și alte tipuri de aeronave, dislocarea temporară a trupelor franceze în funcție de cerințele fiecărei țări.
La începutul acestui an, armata franceză a înființat o nou comandament pentru Africa, modelată după AFRICOM din SUA. Comandantul acestei structuri, Pascal Ianni, este un expert în războiul de influență și informație, un domeniu tot mai relevant pe fondul implicării crescute a Rusiei în Africa.
„Cooperarea militară poate continua, la fel cum o fac multe alte țări. Totuși, ideea de a avea baze militare permanente, care pot fi folosite ca muniție politică împotriva ta și care alimentează un război al dezinformării, s-ar putea să nu fie cea mai potrivită soluție”, a subliniat Will Brown, cercetător senior în politici la Centrul European pentru Relații Externe.
În paralel, Franța încearcă să-și extindă prezența economică în țările anglofone din Africa, cum ar fi Nigeria, potrivit analiștilor. În prezent, cei mai mari parteneri comerciali ai Franței pe continent sunt Nigeria și Africa de Sud. Paradoxal, la momentul anunțului Ciadului, președintele Emmanuel Macron purta discuții cu liderul nigerian Bola Tinubu.
De la obținerea independenței coloniilor franceze, Franța a implementat politica FranceAfrique, menită să asigure influența sa economică, politică și militară în regiune. Aceasta include menținerea a mii de soldați în baze permanente pe continent. În prezent, Franța dispune de: 600 de militari în Coasta de Fildeș, 350 în Senegal, 350 în Gabon, 1.500 în Djibouti. Iar înainte de retragere, avea și 1.000 de soldați în Ciad.
Ministerul francez al Apărării susține că misiunea acestor trupe este de a antrena armatele locale și de a le spori capacitatea de a combate extremismul, concentrându-se pe menținerea păcii, culegerea de informații și logistică. Totuși, criticii afirmă că prezența militară pe teren a permis Franței să-și mențină influența și să protejeze regimuri favorabile intereselor sale.
„Țările din Africa francofonă cer o schimbare în natura acestei relații”, a declarat Gilles Yabi, liderul Grupului de Gândire pentru Cetățeni din Africa de Vest. Această dorință de reformă reflectă o tranziție în relațiile dintre Franța și fostele sale colonii, unde prezența militară este percepută tot mai des ca o rămășiță a trecutului colonial.
Sursa foto: CaspianReport
Să auzim de bine!
