În viitorul mandat al președinte american Donald Trump, Statele Unite par pregătite să intensifice eforturile de reducere a dependenței energetice a Europei față de gazul rusesc. Această strategie se va concentra pe diversificarea surselor de energie, cu accent pe gazele naturale lichefiate (LNG) provenite din Qatar, Egipt și Israel, consolidând astfel Mediterana de Est, în special Egiptul și Ciprul, ca noi huburi energetice regionale. Pe lângă diminuarea influenței economice a Rusiei în Europa, aceste eforturi se aliniază obiectivului mai larg al SUA de a contracara creșterea globală a influenței Chinei.
În urma invaziei Rusiei în Ucraina, SUA și aliații NATO au accelerat identificarea de surse alternative de energie pentru Europa, reducând treptat importurile din Rusia. În acest context, gazele naturale lichefiate au devenit o soluție centrală, iar livrările din Qatar și acordurile de cooperare cu Emiratele Arabe Unite au câștigat o importanță strategică.
Pe măsură ce piața globală a energiei s-a reconfigurat, SUA și aliații săi au extins aria de influență asupra unor regiuni precum Mediterana de Est, unde rezervele de gaze naturale oferă oportunități economice și politice majore. Marile companii energetice occidentale, precum ExxonMobil, Chevron, Shell, TotalEnergies și Eni, joacă deja un rol esențial în această tranziție.
Egiptul reprezintă un punct strategic în această strategie. Țara dispune de rezerve de gaze naturale estimate la 1,8 trilioane de metri cubi și de capacități operaționale semnificative pentru exportul de LNG, fiind singurul stat din regiune care deține această infrastructură. Controlul Egiptului asupra Canalului Suez și a conductei Suez-Mediterana consolidează poziția sa de hub energetic regional.
Deși Egiptul a întâmpinat dificultăți economice în trecut, inclusiv întârzieri în plata taxelor datorate partenerilor străini, dezvoltarea sectorului său de gaze naturale a avansat semnificativ, atrăgând atenția companiilor occidentale și contribuind la stabilizarea economică a țării.
Ciprul reprezintă un alt punct focal al strategiei energetice din Mediterana de Est. Rezervele de gaze naturale neexploatate ale insulei sunt estimate la 450 de miliarde de metri cubi, o cifră considerată conservatoare de experții europeni în securitate energetică. Insula dispune de 13 blocuri offshore, dintre care 10 sunt deja licențiate de companii majore precum ExxonMobil, Chevron, TotalEnergies și Eni.
Potrivit ministrului energiei cipriot, George Papanastasiou, noile licențe de explorare vor fi oferite operatorilor interesați, în timp ce companiile existente, precum ExxonMobil, au raportat descoperiri semnificative în mai multe blocuri, inclusiv Glaucus, Pegasus și Electra.
Israelul s-a afirmat drept al 15-lea producător mondial de gaze naturale, grație exploatării câmpurilor uriașe din Mediterana de Est, precum Tamar și Leviathan. Începând din 2020, țara a devenit un exportator semnificativ de gaze, livrările sale fiind destinate în principal Iordaniei și Egiptului.
Deși infrastructura actuală limitează exporturile directe către Europa, Israelul colaborează cu Egiptul, care dispune de terminale LNG pentru procesarea și exportul gazelor către piețele europene.
Strategia SUA de diversificare energetică a Europei are implicații semnificative pentru reconfigurarea geopoliticii energetice globale. Prin reducerea influenței economice a Rusiei și consolidarea relațiilor economice și politice cu țări precum Egiptul, Ciprul și Israelul, Statele Unite și aliații săi contribuie la stabilitatea energetică a Europei și contrabalansează ambițiile geopolitice ale Chinei.
În timp ce rezervele uriașe de gaze naturale din Mediterana de Est continuă să atragă investiții, regiunea se afirmă ca un element-cheie în noile realități ale pieței globale de energie, oferind atât beneficii economice, cât și un avantaj strategic pentru Occident.
Sursa foto: nsf-journal.hr
Să auzim de bine!
