SUA: Jocul de șah cu reguli de Go

În 1997, când apărea „Marea tablă de șah” a lui Zbigniew Brzezinski, istoria se „sfârșise” cuminte în forma unei Pax Americana. De fapt, Brzezinski, realist, știa că istoria nu se încheiase, dar și el se înșela în legătură cu sensul în care urma să curgă. Optimist, strategul american credea în extinderea modelului democratic americano-european în continentul eurasiatic:

„Pentru a încheia: odată Europa de la Yalta dispărută, este esenţial să nu se întoarcă Europa de la Versailles. Sfârşitul divizării Europei nu ar trebui să arunce înapoi spre o Europă a statelor-naţiune puse pe ceartă, ci să fie punctul de plecare pentru construirea unei Europe mai largi şi din ce în ce mai integrate, sprijinite de un NATO mai extins, şi, chiar și mai sigură, printr-o legătură de securitate constructivă cu Rusia.

Așadar, scopul geopolitic central al Americii în Europa poate fi rezumat foarte simplu: este de a consolida printr-un parteneriat transatlantic veritabil capul de pod al SUA pe continentul eurasiatic, astfel încât o Europă în curs de lărgire să poată deveni o trambulină mai viabilă pentru proiectarea în Eurasia a ordinii internaţionale democratice şi de cooperare” (p. 101).

Imaginea din dreapta de mai jos este grăitoare: ea poartă legenda „După 2010: Nucleul principal de securitate al Europei” și arată un „Triunghi de la Weimar” înfipt în inima Rusiei, sub forma unui „Patrulater” (adăugată fiind Ucraina!) care poartă, de fapt, pecetea planurilor americane de a stăpâni la pas Eurasia prin intermediul „capului de pod” european al SUA.

În legătură cu China, erorile sunt și mai grave: China e văzută în viitor sub spectrul instabilității politice interne, care ar urma s-o împiedice să emită pretenții la dominația globală.

Ironia istoriei: nu China, ci SUA sunt handicapate de problemele interne în raport cu statutul de superputere globală.

Ascensiunea fulminantă a lui Trump este semnul că statul profund american, alertat de impotența geopolitică a democratismului sorosist reflectat în interiorul SUA, a hotărât să schimbe regulile jocului. Nu cucerirea Eurasiei prin capul de pod european, azi prăbușit, ci încercarea de instalare în centrul Heartlandului rusesc pentru a stăvili de acolo dinamica inversată, de la est la vest, a Eurasiei.

Pe scurt, în loc să cucerească prin valorile democratice euro-atlantice Eurasia, SUA se pliază pe valorile nedemocratice, pentru a stopa China la jumătatea drumului spre Atlantic.

Iată de ce „Rusia” are cărțile în mână, cum spunea Trump. Ea va fi (sau nu?) viitorul cap de pod american în Eurasia.