Cheia suveranismului e Europa

Cheia suveranismului e Europa. De la alegerile avortate din decembrie anul trecut, pruncul suveranist pare a refuza să se nască. Deocamdată, el are două moașe la vedere, nu știm cât de dedicate și de pricepute, SUA și Rusia. China e doar sugerată în luările de poziție ale lui Călin Georgescu, iar Europa este tratată cu superioară condescendență, dacă nu cu ostilitate, ceea ce pare o gravă eroare.

Piloții orientării noastre geopolitice s-au grăbit să creadă că, deoarece Europa nu va avea un loc la masa negocierilor de la Riad, este cazul să ne ghidăm exclusiv după SUA și Rusia, ca garanți ai securității zonei noastre, cu Ucraina cu tot. O dezangajare a SUA din Ucraina deschidea ușa influenței politice rusești în fostul lagăr socialist (din care oricum nu dispăruse complet, vezi Ungaria, Slovacia, Bulgaria sau Serbia), ceea ce ar fi echilibrat, în România, balanța influenței occidentale/europene în plan economic.

Acest calcul trebuie, însă, nuanțat.

Pe termen lung și foarte lung, dezangajarea SUA din Europa va însemna mai multă Rusie în Europa și mai multă Europă în Rusia, după preceptele geopolitice ale lui J. von Lohausen (Rusia va trebui să aibă acces la Atlantic și Europa la Siberia, numai atunci Continentul va fi unitar). Această perspectivă geopolitică nu s-a putut înfăptui din cauza SUA – nu are rost să insistăm aici, este mai mult decât evident că SUA au tăiat elanul raporturilor geopolitice ruso-europene în ultimele decenii, de la de Gaulle încoace.

Din momentul în care SUA va deveni mai puțin relevantă pe continent (făcând cu Rusia înțelegeri mai semnificative pentru alte zone, cum ar fi Orientul Mijlociu, Groenlanda sau Pacific), raporturile UE cu Rusia se vor putea reîncălzi.

Din această perspectivă, România, care este complet arondată azi economic spațiului european, ar trebui să-și regândească energia suveranistă mai puțin în zona lui Trump și echipa, cât mai mult în zona europeană, fără a risca să devină ventrilocul niciunei capitale mari europene, dar nici adversarul său inutil și neadecvat.

Rușii, prin vocile de la Valdai Club, un club de gândire geostrategică de frunte, spun exact acest lucru:

„Antagonismul actual al Europei Occidentale față de Rusia nu e o stare de lucruri firească, este rezultatul coerciției implacabile a SUA. Dacă această presiune exterioară slăbește, ar putea surveni rapid o schimbare de retorică și de politică, transformând peisajul politic al continentului”.

Să nu ne iluzionăm: cultural și geografic, europenii sunt lângă ruși și rușii lângă europeni. Noi suntem între ei. Concluzia nu e greu de tras.

Sursa foto: https://lesakerfrancophone.fr/