Europa în fața unui moment decisiv, între retorică și realitățile dure ale securității colective.
Europa începe o săptămână crucială pentru viitorul său strategic, în contextul în care summitul de la Londra s-a încheiat cu o ploaie de promisiuni, dar cu prea puține răspunsuri concrete. În decorul aristocratic al Lancaster House, lideri din întreaga lume – în frunte cu Volodimir Zelenski – au petrecut ziua de duminică analizând o întrebare fundamentală: mai este America pilonul central al apărării occidentale? Absența președintelui Donald Trump de la aceste discuții a făcut ca întrebarea să plutească greu în aer.
„S-a simțit o urgență reînnoită”, a declarat un diplomat european prezent la discuții, evocând scenele dramatice de la Casa Albă, unde Zelenski a fost pus la zid de Trump într-o confruntare publică umilitoare. Episodul a zguduit încrederea europenilor în parteneriatul transatlantic, iar șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a sugerat chiar că Statele Unite și-au pierdut statutul de lider al „lumii libere”. Deși spiritele s-au mai calmat, întrebările persistă: cât de mult se mai pot baza europenii pe umbrela americană?
În acest vid de leadership transatlantic, crește presiunea asupra țărilor europene de a-și spori capacitățile militare și de a-și asuma un rol principal în securitatea continentului. Această schimbare de paradigmă va domina agenda reuniunii liderilor UE, programată joi la Bruxelles – un summit unde Marea Britanie, ironic, nu are loc la masă, în ciuda rolului său activ în coordonarea sprijinului pentru Ucraina.
Într-un interviu acordat cotidianului Le Figaro, președintele francez Emmanuel Macron a cerut statelor membre NATO să își crească substanțial bugetele de apărare. „Rusia a cheltuit 10% din PIB pentru apărare în ultimii trei ani. Noi trebuie să ne pregătim pentru ce urmează și să vizăm o alocare de 3% – 3,5% din PIB”, a declarat liderul francez. În acest context, Macron a pledat pentru o revizuire profundă a bugetului european, sugerând utilizarea unor instrumente financiare inovatoare, inclusiv împrumuturi comune sau fonduri speciale de criză. Estimarea sa inițială: un necesar de 200 de miliarde de euro pentru a pune Europa pe picioare din punct de vedere militar.
Pe fundalul acestor realități geopolitice, premierul britanic Keir Starmer încearcă să devină „constructorul de poduri” între Europa și America. Organizator al summitului de la Londra, Starmer a recunoscut că Europa trebuie să-și asume rolul de principal garant al securității Ucrainei, mai ales în condițiile în care implicarea americană devine tot mai ezitantă.
Planul avansat de Londra și Paris este un moment decisiv și presupune crearea unei forțe europene de menținere a păcii – o „coaliție a celor dispuși”, în termenii lui Starmer, făcând trimitere directă la precedentul invaziei din Irak. Deocamdată, lista participanților rămâne neclară, iar Starmer nu a oferit detalii despre statele care și-au exprimat angajamentul. Tot el a admis că succesul final al acestui plan depinde, inevitabil, de sprijinul Washingtonului.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat la plecarea din Londra că „Europa trebuie să se reînarmeze urgent”, prefigurând o reuniune istorică a Consiliului European, care ar putea redesena prioritățile bugetare ale Uniunii. Însă consensul nu este garantat. Lideri precum Viktor Orban continuă să frâneze orice măsură care ar putea tensiona relațiile cu Moscova.
În paralel, șeful NATO, Mark Rutte, a anunțat că mai multe state membre și-au luat angajamente de a crește cheltuielile pentru apărare, dar detaliile financiare rămân evazive. Mai grav, industria europeană de apărare se confruntă cu capacități limitate, ceea ce înseamnă că efectele practice ale acestor promisiuni ar putea întârzia.
În spatele discursurilor grandioase, a acestui moment decisiv, realitatea rămâne sumbră: niciun lider nu a prezentat detalii concrete despre ce ar presupune, în fond, acel mult invocat „plan de pace”. Mai mult, este complet neclar cum vor reuși Starmer și Macron să convingă Casa Albă să susțină un document negociat în absența Rusiei. Între timp, Zelenski se confruntă cu presiuni uriașe de a repara relația cu Trump și de a salva un acord strategic privind mineralele critice dintre SUA și Ucraina, care ar fi trebuit finalizat săptămâna trecută.
Pentru moment, Kievul privește cu anxietate cum rolul de lider al Occidentului alunecă de la Washington spre Londra și Paris – o realiniere strategică plină de incertitudini, în care Europa este chemată să renunțe la iluzii și să devină, în sfârșit, stăpâna propriei sale securități.
Sursa foto: Profimedia
