Acordul UE–Mercosur: între oportunitate strategică și rezistență politică
Comisia Europeană intenționează să prezinte miercuri spre aprobare acordul comercial dintre Uniunea Europeană și blocul Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay), un proiect negociat timp de un sfert de secol și finalizat la sfârșitul anului trecut. Documentul se confruntă acum cu testul dificil al validării: un vot al Parlamentului European și susținerea a cel puțin 15 state membre, reprezentând 65% din populația Uniunii.
Executivul european descrie acordul drept cel mai extins din istoria sa în ceea ce privește reducerile tarifare. Pe lângă deschiderea unei piețe sud-americane de aproape 270 de milioane de consumatori pentru industriile europene – în special automobile, echipamente și chimicale – Mercosur este văzut ca o sursă vitală de materii prime critice, cum ar fi litiul pentru baterii. Din perspectiva Bruxelles-ului, diversificarea este esențială pentru reducerea dependenței de China și pentru contrabalansarea efectelor negative ale protecționismului american.
Rezistența cea mai puternică provine însă din sectorul agricol european, în special din Franța și Polonia. Fermierii contestă acordul pe motiv că importurile de carne de vită și alte produse din Mercosur nu respectă standardele stricte ale UE în materie de mediu și siguranță alimentară. Pentru a răspunde acestor critici, Comisia pregătește un mecanism de protecție: suspendarea accesului preferențial dacă volumele importate cresc cu peste 10% sau dacă prețurile scad cu aceeași marjă.
Dincolo de dimensiunea tehnică, acordul este un test de coeziune politică. Președintele francez Emmanuel Macron l-a catalogat drept „inacceptabil”, iar premierul polonez Donald Tusk a reiterat opoziția Varșoviei, chiar dacă recunoaște că Polonia nu mai are aliați suficienți pentru a bloca procesul. În Parlamentul European, opoziția vine atât din partea Verzilor și a grupurilor ecologiste, care acuză efecte negative asupra mediului, cât și din partea extremei drepte, care denunță o competiție agricolă percepută ca neloială.
Realegerea lui Donald Trump în SUA a determinat UE să accelereze strategia de diversificare a parteneriatelor comerciale. În paralel cu Mercosur, Comisia avansează acorduri cu India, Indonezia și Emiratele Arabe Unite și finalizează modernizarea tratatelor cu Mexicul, Canada și Japonia. În acest context, Mercosur nu este doar un acord comercial, ci și un instrument geopolitic menit să repoziționeze Europa într-un mediu internațional volatil.
Aprobarea acordului UE–Mercosur rămâne incertă. Chiar dacă beneficiile economice pentru industriile europene și accesul la resurse critice sunt evidente, opoziția agricolă și preocupările ecologice riscă să întârzie sau chiar să blocheze implementarea. În esență, Uniunea trebuie să decidă dacă avantajele strategice pe termen lung pot justifica costurile politice și sociale pe termen scurt.
Sursa foto: policy.trade.ec.europa.eu
