O lansare de campanie cu tonuri provocatoare
Într-o seară rece de martie, Bruno Retailleau, actualul ministru francez de interne și figură centrală în partidul Les Républicains, a deschis un eveniment de campanie cu un amestec de umor politic incorect și retorică conservatoare. Comparându-și silueta „subțire ca o șină” cu cea a masivului Gérard Larcher, președintele Senatului, Retailleau a reușit să stârnească râsete în sală, dar și să seteze tonul ideologic al discursului său.
După glumele de deschidere, candidatul a atacat simboluri ale multiculturalismului, precum vălul islamic, denunțându-l drept „simbol al opresiunii” și pledând pentru protejarea „marilor cuceriri ale Occidentului”. Audiența de aproximativ 800 de persoane din Vélizy-Villacoublay a reacționat favorabil, sugerând că Retailleau reușește să mobilizeze nucleul dur al partidului.
„Ceea ce credem noi duce uneori la controverse – și acesta este un lucru bun”, a declarat el în fața simpatizanților, afișând încredere în discursul său polarizant.
Les Républicains în căutarea unui lider salvator
Evenimentul de campanie s-a înscris în turneul național al lui Retailleau pentru conducerea partidului Les Républicains, cândva bastionul dreptei franceze, dar marginalizat în urma ascensiunii lui Emmanuel Macron și a extremei drepte. Votul intern, programat pentru sâmbătă și limitat la cei aproximativ 100.000 de membri cu carnet, are o miză strategică majoră: găsirea unui lider capabil să rivalizeze cu Marine Le Pen și să recredibilizeze partidul în perspectiva alegerilor prezidențiale din 2027.
Un oficial de campanie, sub acoperirea anonimatului, a declarat că:
„Nu am mai văzut atât de mult entuziasm de la [fostul președinte Nicolas] Sarkozy.”
Această entuziasmare indică o speranță reînnoită că Retailleau ar putea reprezenta alternativa „respectabilă” la extrema dreaptă – un politician conservator dur, dar lipsit de bagajele politice sau juridice ale lui Le Pen.
De la teatrul istoric la scena politică
Portretul lui Retailleau este unul atipic: un intelectual catolic de 64 de ani, cu o aparență liniștită și aproape livrescă, care se transformă radical atunci când urcă pe scenă, adoptând o atitudine de „războinic al culturii”. Rădăcinile acestei dualități se regăsesc în adolescența sa.
În 1978, Retailleau s-a alăturat voluntar unei producții istorice, „Cinéscénie”, creată de Philippe de Villiers în orașul Les Epesses. Spectacolul, o celebrare vizuală a trecutului regalist și catolic al regiunii Vendée, a devenit un succes local răsunător. Retailleau a fost unul dintre cei 20 de tineri călăreți costumați medieval care au performat în fața unei audiențe de 30.000 de oameni. Spectacolul a dus, în timp, la înființarea celebrului parc tematic Puy du Fou, devenit unul dintre cele mai vizitate din Europa.
Aceste experiențe formative l-au apropiat de Philippe de Villiers, care i-a devenit mentor. Împreună au construit o carieră politică în cadrul Mișcării pentru Franța, un partid suveranist, eurosceptic și conservator. Retailleau a devenit președinte al Puy du Fou în 1989 și a urcat în ierarhia politică regională și națională în tandem cu mentorul său.
Ruptura de Villiers și repoziționarea strategică
Relația simbiotică s-a deteriorat brusc în 2009, când premierul François Fillon l-a avut în vedere pe Retailleau pentru un portofoliu guvernamental. De Villiers s-a opus nominalizării, temându-se că succesul discipolului său îl va eclipsa. Fillon a abandonat ideea pentru a evita un „război nuclear” politic, iar conflictul a devenit public.
Retailleau a fost înlăturat din conducerea Puy du Fou, a părăsit Mișcarea pentru Franța și s-a alăturat Les Républicains în 2011. De atunci, a devenit o prezență constantă în aripa conservatoare a partidului, colaborând cu Fillon și participând la strategii de consolidare a unei „drepte neapologetice”.
Patrick Louis, fost europarlamentar și secretar general al Mișcării pentru Franța, consideră că schimbarea de partid nu i-a alterat fundamentul ideologic:
„Cel mai mare punct forte al lui Retailleau este că este ghidat de o filosofie politică”, a declarat Louis. „Încă mai cred că ne împărtășește mentalitatea – susținem libera inițiativă, dar suntem conservatori care credem că societatea trebuie să rămână înrădăcinată în tradițiile sale, iar calitatea culturală trebuie păstrată.”
Momentul oportun: criza centrismului și revenirea dreptei
După ani de stagnare politică, Retailleau a beneficiat de o conjunctură favorabilă: alegerile anticipate au dus la un parlament suspendat, iar Les Républicains au fost cooptați într-o coaliție cu tabăra Macron pentru a bloca ascensiunea stângii. Rezultatul? Michel Barnier a fost numit prim-ministru, iar Retailleau a preluat portofoliul de la Interne.
Citește și: Macron susține sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei: Presiuni europene pentru încetarea focului
Astfel, fostul călăreț din show-ul medieval a intrat în lumina reflectoarelor politice. Popularitatea sa a crescut rapid, susținută de un discurs combativ și de o serie de poziții controversate, dar bine calibrate pentru baza conservatoare a partidului.
Tactica spectacolului și riscurile unei linii dure
Retailleau a abandonat deliberat imaginea de intelectual rezervat în favoarea unui stil mai teatral și direct. A lansat apeluri ferme pentru interzicerea vălului islamic în sport și pentru reevaluarea principiului jus soli în acordarea cetățeniei. Mai mult, a făcut afirmații care au alimentat controverse:
„Au existat și momente fericite” în colonizarea de secole a Africii de către Franța.
Aceste declarații i-au asigurat vizibilitate, dar nu fără costuri. A fost criticat inclusiv din propria tabără pentru reacția întârziată după uciderea unui musulman într-o moschee din Franța.
Retailleau, între tradiție și ambiție
Bruno Retailleau se prezintă ca un candidat ce întruchipează un amestec de disciplină ideologică conservatoare și instinct politic oportun. Format în spectacolul nostalgic al unei Franțe medievale reinventate, el a învățat să folosească simboluri și limbaj care rezonează cu o parte tot mai vocală a electoratului. Rămâne de văzut dacă această strategie va fi suficientă pentru a recuceri Palatul Élysée sau dacă va alimenta doar o nouă etapă în fragmentarea dreptei franceze.
Sursă foto: EPA-EFE
