De la ideal la excepție devenită regulă
Criza maturității Schengen – În 1985, pe o navă ancorată în mijlocul râului Moselle, miniștrii din Belgia, Germania, Luxemburg, Franța și Țările de Jos au semnat un acord care viza eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune. Astăzi, zona Schengen include 29 de țări și acoperă 450 de milioane de cetățeni, iar controalele la frontieră ar trebui să rămână o măsură temporară, aplicată doar în condiții excepționale.
Realitatea este însă diferită. În iunie, 11 țări din spațiul Schengen – inclusiv Franța, Germania, Austria, Italia și Țările de Jos – au notificat Comisia Europeană cu privire la intenția de a reintroduce controale. În cele mai multe cazuri, este vorba despre extensii succesive ale unor măsuri deja în vigoare, ceea ce transformă excepția în obișnuință.
„Spațiul Schengen se topește sub ochii noștri”, avertizează Juan Fernando López Aguilar, europarlamentar spaniol și fost coordonator al unei inițiative de revitalizare a liberei circulații post-pandemie.
Migrația – cauza invocată, dar nu și soluția
Motivul invocat pentru aceste măsuri este aproape invariabil același: migrația. De la Germania, care a justificat măsurile prin „amenințări grave la adresa securității publice” cauzate de migrația ilegală, până la Austria, Franța, Slovenia sau Bulgaria, toate par să identifice aceeași sursă de risc.
Instalarea lui Friedrich Merz ca cancelar german a coincis cu dublarea controalelor la toate frontierele țării, stârnind critici din partea vecinilor. Premierul polonez Donald Tusk le-a calificat drept „inacceptabile”, iar ministrul ceh de interne, Vít Rakušan, a solicitat Berlinului să reducă impactul asupra călătoriilor transfrontaliere.
Luxemburgul, țară-simbol pentru spiritul Schengen, resimte în mod direct aceste efecte. Mii de navetiști care traversează zilnic frontiera spre Germania sunt afectați, iar guvernul luxemburghez a depus o plângere oficială la Comisia Europeană. „Luxemburgul, ca leagăn al spațiului Schengen, are o responsabilitate specială de a menține viu spiritul acestuia”, a declarat ministrul de interne Léon Gloden.
Bruxellesul între monitorizare și inacțiune
Comisia Europeană a adoptat o poziție precaută. În ultimul său bilanț anual privind Schengen, controalele sunt descrise ca „derogări” de la principiile fundamentale ale UE. Se menționează o „monitorizare strânsă” și „schimburi de informații” cu statele membre, dar europarlamentarul López Aguilar acuză un răspuns „foarte slab” al Comisiei în ceea ce privește aplicarea regulilor.
În apărarea Comisiei, comisarul pentru afaceri interne și migrație, Magnus Brunner, a subliniat că viitorul Schengen depinde de „protecția eficientă a frontierelor externe” și de o cooperare polițienească consolidată. Brunner a reamintit că a crescut „la o frontieră externă a spațiului Schengen” și a experimentat personal beneficiile liberei circulații.
Evoluție legislativă sau recul politic?
Unii oficiali, precum ministrul belgian al afacerilor interne, Bernard Quintin, consideră că reintroducerea controlului la frontiere poate coexista cu valorile Schengen, având în vedere că „situația din Europa și din restul lumii s-a schimbat… foarte mult între 1985 și 2025”.
Alții, în schimb, văd această tendință ca pe un semnal de alarmă. Luxemburgul a creat chiar o adresă de e-mail specială pentru ca cetățenii să-și exprime nemulțumirile. „Este esențial să eliminăm frontierele din mintea oamenilor, nu să le reconstruim”, afirmă ministrul Gloden.
Între realpolitik și idealism european
Schengen nu moare, dar pare să-și fi pierdut vitalitatea. Spațiul care a simbolizat odinioară deschiderea, cooperarea și încrederea între națiunile europene este astăzi dominat de un calcul pragmatic: securitatea, migrația și presiunile interne domină discursul public și influențează deciziile politice.
Citește și: Summitul G7 din Canada: Tensiuni comerciale în creștere și un front unit fragil în fața politicilor economice ale lui Trump
Controalele temporare pot părea rezonabile în fața unor provocări reale. Dar, pe termen lung, există riscul ca publicul european să uite beneficiile liberei circulații și să accepte granițele – fizice sau mentale – ca pe o normalitate. Criza de mijloc a Schengen nu este doar o problemă tehnică, ci o provocare pentru însăși identitatea proiectului european.
Sursă foto: Getty Images
