Dezarmarea Hamas, o condiție imposibilă în absența unui stat palestinian viabil
Recenta reafirmare de către Hamas a refuzului său de a depune armele până la crearea unui stat palestinian suveran scoate în evidență obstacolul central în calea unui armistițiu durabil în Fâșia Gaza: absența unei soluții politice concrete și credibile. În contextul în care Israelul consideră dezarmarea Hamas drept o condiție esențială pentru încheierea ostilităților, pozițiile celor două părți rămân profund antagonice, fără semne reale de convergență.
Declarația emisă de Hamas vine ca reacție la presupusele remarci ale emisarului american pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, care ar fi sugerat o disponibilitate din partea grupării palestiniene de a renunța la arme. Demontarea acestor afirmații de către Hamas denotă o intenție clară de a-și reafirma statutul de actor armat, cu un rol politic revendicat în procesul de eliberare națională palestiniană, până la atingerea unui obiectiv precis: crearea unui stat independent, cu capitala la Ierusalim.
Această poziționare reflectă, pe de o parte, o strategie bine calculată de a respinge orice percepție de slăbiciune, în special într-un moment în care presiunile regionale și internaționale asupra Hamas sunt în creștere. Pe de altă parte, ea scoate la iveală dilema esențială cu care se confruntă actorii internaționali: cum poate fi negociată pacea cu o mișcare care condiționează orice pas de dezarmare de un rezultat politic ce pare din ce în ce mai îndepărtat?
Negocierile indirecte dintre Hamas și Israel se află într-un impas profund, iar apelurile venite din partea guvernelor arabe ca mișcarea islamistă să renunțe la controlul asupra Gazei au, până acum, rămas fără ecou. Aceste solicitări vin pe fondul unui reviriment diplomatic în favoarea recunoașterii internaționale a Palestinei, cu Franța, Canada și, condiționat, Marea Britanie exprimându-și disponibilitatea de a face acest pas.
Însă fără o soluție clară privind statutul Gaza și fără o garanție că Hamas va accepta o tranziție politică reală, acest proces riscă să fie pur simbolic. Între timp, în teren, criza umanitară se adâncește, iar războiul de imagine continuă: videoclipul recent publicat de Hamas, cu ostaticul Evyatar David înfometat și slăbit, amplifică presiunea asupra guvernului israelian, deja criticat intern și internațional pentru situația umanitară din teritoriu.
Israelul susține că nu există restricții în privința livrărilor de ajutoare, dar datele ONU – care indică peste 1.300 de palestinieni uciși în timp ce încercau să obțină hrană – spun altceva. Faptul că majoritatea acestor victime au fost înregistrate în proximitatea unor centre de distribuție susținute de Israel și SUA generează întrebări legitime privind eficiența mecanismelor de protecție a civililor.
În acest cadru tensionat, vizita lui Steve Witkoff în Israel are un scop dublu: reconfirmarea sprijinului politic al Washingtonului pentru guvernul Netanyahu și, totodată, calmarea temerilor familiilor ostaticilor israelieni. Deși Witkoff a susținut că o soluție durabilă nu poate fi fragmentară, realitatea din teren sugerează exact opusul: o negociere fragmentată, presată de urgențe umanitare, influențată de dinamica internă a ambelor tabere și lipsită de o viziune strategică comună.
În lipsa unei arhitecturi politice post-conflict clare – care să includă demilitarizarea treptată, garanții internaționale, dar și un orizont concret pentru statalitatea palestiniană – orice încercare de armistițiu riscă să fie temporară și instabilă.
Sursa foto:EPA-EFE/REX/Shutterstock
Să auzim de bine!
