Diplomația pe marginea prăpastiei- În timp ce dronele ucrainene loveau adânc în teritoriul rusesc în ultimele zile, scopurile Kievului au fost clare: să ridice moralul populației cufundate în întuneric de atacurile aeriene rusești, să arate aliaților occidentali că lupta continuă și, nu în ultimul rând, să forțeze Moscova să trateze cu seriozitate eventualele negocieri de pace. Dar tocmai această ultimă ambiție pare cea mai puțin realizabilă, mai ales în contextul haosului diplomatic actual.
Administrația condusă de președintele Donald Trump susține că se află mai aproape ca niciodată de o înțelegere care să pună capăt conflictului declanșat de Rusia acum aproape patru ani. Totuși, scepticismul persistă la Kiev și în capitalele europene, unde puțini cred că Kremlinul acționează cu bună credință și caută un acord care să reziste în timp.
Scepticism profund privind buna credință a Moscovei
Cancelarul german Friedrich Merz și-a exprimat public neîncrederea în intențiile liderului rus Vladimir Putin, declarând recent că acesta „în mod clar trage de timp.” O viziune împărtășită și de oficialii ucraineni. Yehor Cherniev, vicepreședintele Comisiei pentru Securitate Națională, Apărare și Informații din Rada ucraineană, a declarat: „Vedem toate semnalele că se pregătesc să continue războiul, cresc producția de armament, intensifică loviturile asupra infrastructurii noastre energetice.” El a adăugat: „Când vine vorba de negocieri, cred că rușii fac tot ce pot pentru a nu-l irita pe Donald Trump, ca să nu impună mai multe sancțiuni.”
Pe fondul acestor eforturi, Rusia a crescut cheltuielile militare cu 30% față de anul precedent, atingând un nivel record de 149 miliarde de dolari în primele nouă luni ale anului 2025, potrivit unui raport al Institutului German pentru Afaceri Internaționale și Securitate. Aproximativ 44% din veniturile fiscale federale ale Rusiei sunt acum canalizate spre efortul de război — un record absolut.
O economie de război sustenabilă pentru Kremlin?
Deși unii analiști occidentali consideră că acest nivel de cheltuieli ar putea forța mâna lui Putin în cele din urmă, istoria recentă a demonstrat că previziunile privind colapsul economic al Rusiei au fost premature. De fapt, o prăbușire bruscă a economiei de război ar putea provoca mai multe riscuri politice și sociale pentru regimul Putin decât continuarea conflictului. Grupurile de interese care beneficiază direct de pe urma războiului — inclusiv elitele economice, serviciile de securitate și militarii — ar suferi pierderi majore într-un scenariu postbelic, iar sistemul represiv intern justificat prin conflict ar pierde temeiul oficial.
Kushner și „ultimii 10 metri” ai unei posibile înțelegeri
Introducerea lui Jared Kushner, ginerele președintelui Trump, ca negociator-cheie, arată că Washingtonul consideră că o înțelegere este posibilă cu un ultim efort. Generalul Keith Kellogg, emisar special american, a afirmat recent că un acord este „foarte aproape”, cu două puncte sensibile rămase în discuție: viitorul regiunii Donbas și centrala nucleară de la Zaporijjea. Potrivit lui Kellogg, negocierile au ajuns în „ultimii 10 metri.”
Totuși, nu este clar la ce negocieri se referă exact: cele dintre Washington și Moscova sau cele dintre SUA, Kiev și aliații europeni? În practică, ambele planuri par active — și ambele sunt în impas. Refuzul lui Putin de a negocia direct cu Ucraina sau cu Europa a lăsat impresia că Trump este, de facto, intermediarul care trebuie să obțină concesii de la aliați pentru a le prezenta Moscovei.
Tactica Kremlinului: stimulente pentru Trump, presiune pe alianța occidentală
De altfel, orice progres înregistrat de negociatorii americani pare să fie folosit de Kremlin ca monedă de schimb pentru a spori imaginea lui Trump ca „mare negociator” — un atu politic pentru liderul de la Washington, aflat în căutarea unei recunoașteri internaționale care să-i consolideze statutul global, inclusiv prin obținerea unui potențial Premiu Nobel pentru Pace.
Această tactică are și un efect colateral: tensionarea alianței occidentale. Exploatarea diferențelor dintre Washington și capitalele europene rămâne un obiectiv strategic pentru Moscova, iar diplomația de criză pare tot mai mult o cursă pentru a nu fi acuzat de eșecul negocierilor.
Un acord „acceptabil” pentru Rusia, inacceptabil pentru Ucraina
Potrivit New Eurasian Strategies Center, condus de opozantul rus Mihail Hodorkovski, Putin este „convins că Rusia păstrează un avantaj pe câmpul de luptă” și, în consecință, nu vede motive să ofere concesii. „El preferă o combinație de acțiuni militare și presiune diplomatică — o tactică în fața căreia, în viziunea Kremlinului, Occidentul nu mai poate rezista.” Un acord în termenii Rusiei ar submina capacitatea Ucrainei de a se apăra, ar crea o criză politică internă și ar slăbi sistemul de securitate transatlantic, susțin analiștii centrului.
În mod evident, singurul acord care l-ar putea mulțumi pe Putin ar presupune, în esență, capitularea Ucrainei: renunțarea la aderarea la NATO, limitarea dimensiunii armatei ucrainene, cedarea întregului Donbas, recunoașterea anexării Crimeei de către Rusia și lipsa unor garanții de securitate externe.
Dar un astfel de acord este imposibil de semnat pentru președintele Volodîmîr Zelenski. Deputata de opoziție Oleksandra Ustinova a declarat: „Nu văd Parlamentul vreodată votând așa ceva.” Mai mult, „ar putea duce la un război civil”, în condițiile în care mulți patrioți ar considera o asemenea decizie drept o trădare. „Toată lumea înțelege și îl susține pe Zelenski în aceste negocieri, pentru că știm că dacă cedează, s-a terminat cu noi.” Totodată, ea a subliniat că nu crede că Zelenski ar ceda.
O alianță transatlantică strânsă, dar fără pârghii reale asupra Moscovei
La Berlin, liderii europeni și-au exprimat luni o ușurare vizibilă în fața progreselor înregistrate privind posibile garanții de securitate pentru o Ucraină postbelică — o solicitare veche a Kievului. Propunerea americană de a oferi Ucrainei o asigurare de securitate de tip NATO a fost percepută ca fiind „dramatică și fără precedent”, iar Zelenski a declarat că inițiativa pare „destul de bună.” Premierul polonez Donald Tusk a adăugat că „SUA par mai apropiate de Europa decât de partea rusă.”
Totuși, Moscova a respins categoric ideea prezenței unor forțe de menținere a păcii europene în Ucraina și a reiterat refuzul oricărei concesii teritoriale. „Nu putem în niciun fel să compromitem acest aspect, pentru că ar însemna, din punctul nostru de vedere, o revizuire a unui element fundamental al statalității noastre,” a declarat viceministrul rus de externe Serghei Riabkov.
De asemenea, Rusia respinge din nou ideea unui armistițiu, insistând că un acord trebuie stabilit înainte de încetarea focului — o poziție care complică orice progres real, în pofida aparentei convergențe dintre Washington și capitalele europene.
În așteptarea reacției lui Trump
Întrebarea-cheie rămâne: cum va reacționa Donald Trump dacă acest val de diplomație eșuează? Va da vina pe Vladimir Putin, așa cum speră Kievul și aliații europeni? Sau va decide să abandoneze complet dosarul ucrainean, așa cum a sugerat recent fiul său cel mare?
Indiferent de răspuns, viitorul regiunii și arhitectura de securitate a Europei depind în mare măsură de această decizie. Dar, pentru moment, negocierile rămân suspendate între promisiuni de pace și realități geopolitice dure, în care fiecare actor pare mai preocupat să nu-l supere pe Donald Trump decât să obțină o soluție viabilă pentru Ucraina.
Sursă foto: Getty Images
