Erdogan transformă acordul pentru Gaza
Erdogan transformă acordul pentru Gaza – Prin convingerea conducerii Hamas să accepte planul președintelui Donald Trump pentru încetarea ostilităților din Gaza, președintele turc Recep Tayyip Erdogan a transformat o relație tradițional controversată cu gruparea palestiniană într-un avantaj strategic. Această mișcare nu doar că a consolidat rolul Turciei în regiune, ci a readus Ankara în centrul deciziilor diplomatice din Orientul Mijlociu, într-un moment de răscruce pentru ordinea regională.
Turcia, din paria diplomatic în pilon de stabilitate
Relațiile dintre Ankara și Hamas, anterior considerate un obstacol în relația cu Washingtonul, s-au dovedit acum un atu în negocierile care au dus la semnarea acordului de încetare a focului și eliberare a ostaticilor. Potrivit a doi oficiali Hamas și două surse regionale citate de Reuters, gruparea a cedat în fața apelului venit din partea Turciei.
„Mesajul Ankarei a fost fără echivoc: a venit momentul să acceptăm”, au declarat sursele.
Într-o declarație publică, președintele Donald Trump a lăudat contribuția turcă la deblocarea negocierilor: „Acest domn dintr-un loc numit Turcia este unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Este un aliat de încredere. Este mereu acolo când am nevoie de el.”
Semnătura lui Erdogan pe documentul care a consfințit înțelegerea a amplificat ambiția Ankarei de a reveni în prim-planul diplomatic al Orientului Mijlociu, o aspirație reiterată constant de liderul turc, deseori însoțită de referințe la moștenirea otomană.
Un nou impuls pentru relațiile Ankara-Washington
Surse apropiate negocierilor afirmă că succesul Ankarei în medierea cu Hamas a întărit poziția Turciei în fața administrației Trump și a deschis calea pentru revendicări bilaterale mai vechi. Printre prioritățile Turciei se numără reluarea accesului la programul de avioane F-35, relaxarea sancțiunilor impuse de SUA și sprijin american pentru obiectivele de securitate ale Ankarei în Siria.
„Dacă acele declarații elogioase ale lui Trump se vor traduce într-un sprijin durabil, Ankara ar putea folosi acest impuls pentru a soluționa unele dintre divergențele istorice cu Washingtonul”, a explicat Sinan Ulgen, director al think tank-ului EDAM din Istanbul și cercetător senior la Carnegie Europe.
Discuțiile privind recalibrarea relațiilor au început încă din septembrie, cu ocazia vizitei lui Erdogan la Casa Albă – prima în șase ani. În cadrul întâlnirii, s-a discutat despre ridicarea sancțiunilor impuse în 2020, ca urmare a achiziționării de către Turcia a sistemelor rusești S-400, dar și despre situația din Siria.
Ankara urmărește integrarea Forțelor Democratice Siriene (SDF), sprijinite de SUA, în armata siriană – o strategie menită să neutralizeze influența PKK, considerat de Turcia organizație teroristă. Într-o evoluție remarcabilă, comandantul SDF, Mazloum Abdi, a confirmat existența unui mecanism în acest sens, ceea ce Ankara consideră un succes strategic.
De la izolarea diplomatică la centrul deciziilor regionale
Acordul pentru Gaza vine după alte episoade care au sporit influența diplomatică a Turciei, precum găzduirea negocierilor Rusia-Ucraina și implicarea în tranziția politică din Siria, după căderea regimului Bashar al-Assad în 2024.
Ani de zile, Turcia a fost marginalizată în discuțiile privind conflictul israeliano-palestinian, din cauza apropierii de Hamas și a percepției că s-a îndepărtat de valorile NATO. Acest context a făcut ca influența Ankarei în procesul de pace să fie limitată, iar relațiile sale cu Israelul și unele state arabe – tensionate.
Totuși, în lipsa unei soluții la criza din Gaza, administrația Trump a decis să mizeze pe influența lui Erdogan asupra Hamas. Potrivit surselor diplomatice, echipa turcă condusă de șeful serviciilor secrete, Ibrahim Kalin, a transmis grupării palestiniene că înțelegerea are garanții regionale și americane solide.
„Singura garanție reală”, a declarat un oficial Hamas pentru Reuters, „a venit din partea a patru actori: Turcia, Qatar, Egipt și americanii. Trump și-a dat personal cuvântul. Mesajul SUA a fost: «eliberați ostaticii, predați corpurile, iar eu garantez că nu va exista o reluare a ostilităților».”
Nemulțumiri în tabăra arabă și israeliană
În ciuda rezultatului favorabil al acordului, implicarea Ankarei a stârnit neliniște în rândul statelor arabe rivale și al Israelului. Inițial, Israelul a blocat participarea Turciei la negocieri, dar intervenția directă a lui Trump a schimbat situația. Două surse diplomatice afirmă că liderul american a presat Israelul să accepte implicarea Ankarei.
Comentariile publice ale Israelului au lipsit, însă nemulțumirea a fost resimțită și în lumea arabă. Potrivit analistului politic arab Ayman Abdel Nour, „Erdogan este un maestru în extinderea influenței, în a profita de evenimente și a le întoarce în favoarea sa. Evident, țările din Golf nu au fost mulțumite de rolul central jucat de Turcia în Gaza, dar în același timp și-au dorit ca acest conflict să se încheie, să existe un acord și Hamas să fie marginalizat.”
Pentru unii analiști, rolul tot mai vizibil al Turciei reînvie amintirea dominației otomane din regiune, percepută de mulți drept o formă de control nedorit. „Statele arabe împărtășesc interesul de a încheia conflictul, dar le îngrijorează acordarea unui rol major Ankarei, în contextul memoriei istorice legate de dominația otomană”, a afirmat analistul libanez Sarkis Naoum.
Perspective incerte pentru viitorul Palestinei
În ciuda acestui succes diplomatic, rămâne neclar dacă acordul va deschide drumul către statalitatea palestiniană. Turcia, Egiptul și Qatarul au transmis că planul nu include un traseu clar către soluția celor două state – o revendicare istorică a palestinienilor.
Întrebat despre posibilitatea unei desfășurări de trupe turcești în Gaza într-un scenariu post-conflict, Erdogan a declarat pe 8 octombrie că prioritățile imediate rămân obținerea unui armistițiu total, livrarea de ajutor umanitar și reconstrucția enclavei.
O nouă arhitectură regională cu epicentrul la Ankara
Deși acordul nu înseamnă o pace definitivă, el a reconfigurat arhitectura diplomatică a Orientului Mijlociu, oferind Turciei o platformă pe care nu a mai avut-o de decenii. Într-un context marcat de competiția dintre marile puteri regionale, implicarea Ankarei sub egida administrației Trump nu este doar o mutare tactic-diplomatică, ci o reafirmare strategică a unei Turcii care își revendică locul de jucător principal în Orientul Mijlociu.
În condițiile în care Statele Unite par să își definească o nouă politică regională, mizând pe parteneri influenți, dar imprevizibili, cum este Turcia, echilibrul fragil al regiunii ar putea fi în pragul unei reconfigurări profunde.
Sursă foto: reuters
