Europa prinsă între gazul rusesc și teama de Trump – La peste trei ani de la începutul războiului din Ucraina, securitatea energetică a Uniunii Europene continuă să fie marcată de o fragilitate structurală. Criza energetică din perioada 2022-2023 a determinat UE să caute soluții rapide pentru a înlocui gazele naturale importate anterior din Rusia, iar livrările de gaze naturale lichefiate (GNL) din Statele Unite au reprezentat o alternativă temporară vitală.
Însă evoluțiile recente de pe scena geopolitică — în special incertitudinile legate de o posibilă revenire a fostului președinte Donald Trump la Casa Albă și poziția sa negociator-tactică față de aliații europeni — au alimentat noi temeri în rândul marilor companii energetice din Europa. Acestea privesc acum dependența de gazele americane nu doar ca pe o soluție salvatoare, ci și ca pe o vulnerabilitate strategică.
Revenirea ideii de import de gaz rusesc: o discuție de neconceput până de curând
În acest context tensionat, liderii unor mari companii europene au început să avanseze public ideea reluării importurilor de gaz din Rusia — inclusiv de la gigantul de stat Gazprom — o poziție considerată de neimaginat cu doar un an în urmă. O astfel de opțiune ar presupune, însă, o nouă și semnificativă schimbare de politică la nivel european, având în vedere angajamentul UE de a elimina complet importurile de energie din Rusia până în anul 2027.
Realitatea pieței, însă, limitează drastic opțiunile. Negocierile pentru noi contracte de GNL cu Qatar s-au blocat, iar accelerarea tranziției către sursele regenerabile de energie nu a reușit să atingă un ritm suficient pentru a acoperi integral necesarul energetic al Europei.
„Dacă există o pace rezonabilă în Ucraina, am putea reveni la fluxuri de 60 de miliarde de metri cubi, poate 70, pe an, inclusiv GNL”, a declarat Didier Holleaux, vicepreședinte executiv al companiei franceze Engie, într-un interviu acordat Reuters.
Statul francez deține o participație semnificativă în Engie, companie care, înainte de războiul din Ucraina, era unul dintre cei mai mari cumpărători de gaz din Rusia. Potrivit lui Holleaux, Rusia ar putea asigura în viitor aproximativ 20-25% din necesarul de gaze al UE — în scădere față de ponderea de 40% deținută înainte de 2022.
La rândul său, Patrick Pouyanne, directorul general al TotalEnergies, avertizează asupra riscurilor excesivei dependențe de gazul american. „Trebuie să diversificăm, multe rute, nu să ne bazăm excesiv pe una sau două”, a declarat acesta pentru Reuters. TotalEnergies este un mare exportator de GNL american, dar și un vânzător activ de GNL provenit din Rusia, în special de la compania privată Novatek.
„Europa nu se va întoarce niciodată la importul de 150 de miliarde de metri cubi din Rusia ca înainte de război… dar aș paria poate 70 de miliarde de metri cubi”, a adăugat Pouyanne.
Dilema Germaniei: între nevoia de gaz ieftin și rezistența politică
Franța, susținută de producția sa nucleară consistentă, deține una dintre cele mai diversificate surse de energie din Europa. În schimb, Germania, care și-a construit în ultimele decenii competitivitatea industrială pe gazul rusesc ieftin, se află într-o poziție mult mai vulnerabilă.
În parcul chimic Leuna — unul dintre cele mai mari centre industriale ale Germaniei, care găzduiește unități ale Dow Chemical și Shell — unii lideri industriali susțin necesitatea revenirii rapide la gazul rusesc. În trecut, Rusia acoperea 60% din necesarul regiunii, în principal prin conducta Nord Stream, distrusă parțial în 2022.
„Suntem într-o criză severă și nu putem aștepta”, a avertizat Christof Guenther, director general al InfraLeuna, operatorul parcului industrial. Acesta a subliniat că industria chimică germană se confruntă cu o reducere continuă a locurilor de muncă de cinci trimestre consecutive — o situație fără precedent în ultimele decenii.
„Redeschiderea conductelor ar reduce prețurile mai mult decât orice programe de subvenționare actuale”, a declarat Guenther. Acesta a recunoscut că subiectul este „un tabu” în mediul politic, dar a precizat că mulți dintre colegii săi împărtășesc aceeași opinie pragmatică.
Tendințele de opinie publică susțin această direcție. În landul Mecklenburg-Vorpommern, acolo unde gazoductul Nord Stream ajungea la țărm, 49% dintre germani și-ar dori revenirea livrărilor de gaze rusești, potrivit unui sondaj realizat de institutul Forsa.
„Avem nevoie de gaz rusesc, avem nevoie de energie ieftină — indiferent de unde vine”, a afirmat Klaus Paur, directorul general al producătorului petrochimic Leuna-Harze. „Avem nevoie de Nord Stream 2 pentru că trebuie să ținem costurile energiei sub control”, a adăugat acesta.
Daniel Keller, ministrul economiei pentru landul Brandenburg, a susținut că industria dorește ca guvernul federal să identifice surse de energie accesibilă ca preț. „Ne putem imagina reluarea aprovizionării sau a transportului de petrol rusesc după instaurarea păcii în Ucraina”, a afirmat Keller.
Factorul Trump și incertitudinea americană
În 2023, gazul american a reprezentat 16,7% din importurile de gaze ale UE — fiind devansat de Norvegia (33,6%) și de Rusia (18,8%). Se estimează că ponderea gazului rusesc va scădea sub 10% în 2024, pe fondul închiderii unor conducte de către Ucraina. Livrările rămase sunt în special GNL provenit de la Novatek.
Totodată, Bruxelles-ul își intensifică pregătirile pentru a importa mai mult GNL din SUA, mai ales în contextul presiunilor comerciale exercitate de Trump, care își dorește reducerea excedentului comercial european față de Statele Unite.
„Cu siguranță, vom avea nevoie de mai mult GNL”, a declarat recent comisarul european pentru comerț, Maros Sefcovic.
Experții avertizează însă asupra faptului că gazul american riscă să devină o armă geopolitică, mai ales dacă războiul tarifelor escaladează. „Devine din ce în ce mai dificil să considerăm GNL-ul american drept o marfă neutră: la un moment dat, ar putea deveni un instrument geopolitic”, a explicat Tatiana Mitrova, cercetător la Centrul de politică energetică globală al Universității Columbia.
Citește și: TAURUS către Ucraina
Într-un astfel de scenariu, SUA ar putea reduce exporturile de GNL, în special dacă cererea internă — inclusiv din partea industriei și a sectorului AI — va crește. „Există un risc mic ca Statele Unite să reducă exporturile de GNL”, a avertizat Arne Lohmann Rasmussen, analist la Global Risk Management.
Un diplomat european de rang înalt, care a dorit să își păstreze anonimatul, a recunoscut că „nimeni nu poate exclude utilizarea acestei pârghii” de către Washington.
Arbitraj și perspective de reluare a cooperării cu Gazprom
Mai multe companii europene au deschis proceduri de arbitraj împotriva Gazprom, solicitând despăgubiri pentru nelivrarea gazelor în contextul războiului. Instanțele au acordat deja despăgubiri de 14 miliarde de euro pentru Uniper (Germania) și 230 de milioane de euro pentru OMV (Austria). Alte companii, precum RWE, Engie și alte firme europene, au proceduri în desfășurare.
Potrivit lui Didier Holleaux (Engie), un posibil scenariu pentru reluarea cooperării cu Gazprom ar putea presupune ca Rusia să trimită gaze prin Ucraina pentru a face față obligațiilor financiare rezultate în urma arbitrajului.
„Voi (Gazprom) vreți să reveniți pe piață? Foarte bine, dar nu vom semna un nou contract dacă nu plătiți despăgubirile”, a subliniat Holleaux.
Pe de altă parte, Maxim Timchenko, directorul general al companiei private ucrainene DTEK, se arată sceptic cu privire la revenirea gazului rusesc în Europa. „Este greu să comentez, fiind ucrainean, dar speranța mea este că politicienii europeni și-au învățat lecțiile în relația cu Rusia”, a declarat Timchenko.
Sursă foto: think.ing.com
