Expirarea tratatului New START: sfârșitul unei ere în controlul armelor nucleare?
Pe 5 februarie, expiră ultimul tratat major de control al armelor nucleare dintre Statele Unite și Rusia: New START. În absența unui acord de succesiune, lumea intră într-o nouă etapă marcată de incertitudine strategică și riscuri sporite de proliferare nucleară. Acordul, semnat în 2010 de Barack Obama și Dmitri Medvedev, a reprezentat pentru mai bine de un deceniu un pilon al stabilității nucleare globale. Odată cu ieșirea sa din vigoare, se deschide o perioadă periculoasă, lipsită de mecanisme clare de verificare și limitare a arsenalelor nucleare ale celor mai mari două puteri atomice ale lumii.
Ce prevedea New START și de ce a contat?
Tratatul New Strategic Arms Reduction Treaty (New START) a fost semnat într-un moment de aparentă „resetare” a relațiilor dintre Washington și Moscova. Acordul impunea limite clare: maximum 1.550 de focoase nucleare strategice desfășurate de fiecare parte și cel mult 700 de sisteme de lansare (rachete balistice și bombardiere), plus 800 de lansatoare în total.
Mai important, tratatul prevedea un regim de inspecții reciproce, menit să garanteze conformitatea și să sporească transparența. Aceste inspecții au fost suspendate inițial din cauza pandemiei de COVID-19, apoi complet înghețate în 2023, după ce președintele rus Vladimir Putin a anunțat suspendarea participării Moscovei, invocând sprijinul militar oferit de SUA Ucrainei.
Un tratat limitat în timp, fără opțiune de prelungire
Acordul a fost deja prelungit o dată – în 2021, la scurt timp după preluarea mandatului de către președintele Joe Biden. Conform prevederilor tratatului, această prelungire era unică și nu poate fi repetată. În acest context, președintele rus a sugerat anul trecut un acord informal de prelungire a respectării limitelor pentru încă un an. Însă administrația actuală a președintelui Donald Trump nu a transmis un răspuns oficial la propunere, în ciuda faptului că negocierile informale continuă în cercuri diplomatice restrânse.
Argumentele din spatele indeciziei americane
În Statele Unite, opiniile sunt împărțite. Susținătorii ideii unui nou acord temporar afirmă că păstrarea limitelor ar oferi stabilitate și timp suplimentar pentru negocierea unui tratat mai extins. Alții, însă, susțin că Washingtonul nu mai are de ce să se limiteze unilateral, mai ales în contextul în care China își extinde rapid arsenalul nuclear, iar Rusia dezvoltă noi sisteme de armament strategic.
Această tabără consideră că abandonarea regulilor impuse de New START ar oferi SUA mai multă libertate pentru modernizarea propriului arsenal și pentru o adaptare mai eficientă la noua configurație multipolară a disuasiunii nucleare.
Ce se întâmplă după expirarea tratatului?
În lipsa unui cadru juridic de referință, ambele părți sunt teoretic libere să-și crească numărul de focoase și rachete strategice. Deși o astfel de escaladare nu s-ar produce peste noapte – fiind necesare investiții majore și adaptări logistice –, riscul este ca în următorii ani să asistăm la o cursă a înarmării fără constrângeri.
Amenințarea nu constă doar în numerele brute, ci și în absența transparenței. Fără inspecții, fără canale oficiale de verificare și fără dialog structurat, pericolul de calcul greșit sau reacție disproporționată crește semnificativ. Într-un climat internațional deja tensionat, cu războaie active în Ucraina și Orientul Mijlociu, această evoluție ar putea deveni un catalizator pentru destabilizare globală.
Obstacolele în calea unui nou tratat
Deși președintele Trump a declarat că își dorește „un tratat mai bun”, specialiștii avertizează că negocierile pentru un acord de succesiune vor fi deosebit de complexe. Într-un astfel de tratat ar trebui abordate și alte tipuri de arme, precum rachetele cu rază scurtă și medie de acțiune, dar și noile sisteme dezvoltate de Rusia – racheta de croazieră Burevestnik sau drona submarină nucleară Poseidon.
În plus, nu este clar cine ar trebui să participe la aceste negocieri. Statele Unite insistă pentru includerea Chinei într-un format trilateral, dar Beijingul refuză categoric, argumentând că arsenalul său este mult mai mic decât cel al Rusiei sau SUA. La rândul său, Rusia solicită includerea Regatului Unit și a Franței, două puteri nucleare europene membre NATO, propunere respinsă până acum de ambele guverne.
Concluzie: risc strategic și vid de reglementare
Expirarea New START nu este doar sfârșitul unui tratat, ci marcarea unei rupturi într-un sistem de constrângeri care a guvernat disuasiunea nucleară globală timp de decenii. În lipsa unui acord nou, lumea intră într-o zonă periculoasă, în care regulile sunt neclare, încrederea este minimă, iar tentația reînarmării este tot mai mare.
Pentru moment, marile puteri nucleare par mai preocupate de poziționare strategică decât de stabilitate globală. Rămâne de văzut dacă vor găsi voința politică de a reconstrui o arhitectură a securității înainte ca un nou ciclu de escaladare să devină inevitabil.
Sursă foto: Profimedia Images
