Odinioară motorul economic al Europei, Germania traversează o transformare radicală, forțată de crizele globale și de propriile vulnerabilități structurale. Dacă în ultimele decenii puterea sa economică s-a clădit pe industria auto și pe accesul la energie ieftină din Rusia, astăzi, Berlinul mizează pe un nou pariu strategic: reînarmarea. Sub conducerea noului cancelar, Friedrich Merz, Germania își redefinește rolul în Europa, cu ambiția de a deveni nu doar un colos economic, ci și o putere militară cu greutate.
Lovită de pierderea accesului la gazele rusești și de declinul competitivității industriei auto în fața rivalilor chinezi, Germania traversează o transformare radicală și a pierdut poziția de locomotivă economică a Uniunii Europene. În paralel, războiul comercial global, reaprins sub administrația Trump, a accentuat slăbiciunile economiei germane, profund dependentă de exporturi. Însă noul context geopolitic și nevoia acută de securitate deschid o fereastră de oportunitate. Cu promisiunea unor cheltuieli record pentru apărare, Germania reușește nu doar să revitalizeze industria internă, ci și să propulseze bursele europene și moneda unică pe o traiectorie ascendentă.
Planul de înarmare, descris de analiștii Bank of America drept „mare, îndrăzneț și neașteptat”, ar putea canaliza sute de miliarde de euro către infrastructură, energie, locuințe și industria de apărare. Inovația-cheie constă în modificarea constituției pentru a excepta cheltuielile de apărare de la faimoasa „frână a datoriei” – un gest ce amintește de discursul din 2012 al lui Mario Draghi, care promitea să facă „tot ce e necesar” pentru salvarea euro. Acum, același principiu stă la baza repoziționării Germaniei în fruntea cursei europene pentru securitate.
Noua direcție strategică generează o redistribuire a forței de muncă și a capacităților industriale. Marii jucători din industria auto, confruntați cu scăderea cererii și cu tranziția forțată spre vehicule electrice, se reorientează către producția de echipamente militare. Rheinmetall, unul dintre giganții apărării, transformă deja două fabrici de componente auto în facilități pentru producția de tehnică militară. Hensoldt, celebru pentru radarele sale utilizate în Ucraina, angajează personal disponibilizat de la Bosch și Continental. ZF Friedrichshafen, altă companie auto aflată în restructurare, negociază transferuri de muncitori către industria apărării.
Germania, cel mai mare exportator european de armament, are șansa de a deveni și principalul beneficiar economic al noului val de reînarmare. Dacă această reorientare va reuși, rezultatul nu va fi doar o armată modernizată, ci și o economie revigorată, cu un nou motor de creștere. Estimările EY arată că o creștere a cheltuielilor de apărare la 3% din PIB ar putea dubla investițiile anuale în acest sector la 25,5 miliarde de euro, creând 245.000 de locuri de muncă și generând activități economice de 42 de miliarde de euro pe an.
În prezent, industria germană de apărare angajează 387.000 de oameni, sub jumătate față de sectorul auto, iar vânzările sale de 47 miliarde de euro sunt de peste zece ori mai mici decât cele ale industriei auto. Însă, pe măsură ce statele UE își sporesc cheltuielile militare, iar Bruxelles-ul încurajează producția de tehnologie de apărare la nivel european, ponderea acestui sector în economia germană ar putea crește semnificativ. Potrivit institutului IfW Kiel, o creștere a cheltuielilor de apărare la 3,5% din PIB la nivel european ar stimula PIB-ul UE cu până la 1,5% anual.
Însă această cursă a înarmării vine cu un preț. Costurile de finanțare cresc, iar obligațiunile suverane germane, considerate etalon pe piața europeană, au înregistrat recent cel mai abrupt salt al randamentelor de la căderea Zidului Berlinului încoace. În plus, creșterea explozivă a cheltuielilor pentru apărare ar putea submina modelul social european, reducând spațiul fiscal pentru programele de protecție socială. Este dilema pe care analiștii de la Financial Times și Foreign Policy o aduc tot mai des în prim-plan: poate Europa să devină o putere militară fără să sacrifice statul-providență?
Germania a pierdut supremația militară în urmă cu decenii, dar acum, în fața noilor amenințări, are ocazia să-și recâștige relevanța strategică și economică. Întrebarea este cu ce preț – și cine va plăti factura.
Sursa foto: Pinterest
