În fața amenințării ruse – Aceasta nu este o inițiativă izolată. Mii de polonezi urmează exemplul ei, înscriindu-se în programe de instruire militară voluntară, pe fondul temerilor tot mai mari legate de agresiunea militară rusă și într-un context regional tensionat.
O națiune în alertă: prima reacție armată NATO în contextul războiului din Ucraina
Temerile polonezilor nu sunt fără temei. Săptămâna aceasta, forțele armate poloneze au doborât drone rusești care au pătruns în spațiul aerian național – o premieră pentru un stat membru NATO de la începutul invaziei ruse în Ucraina. Incidentul a amplificat îngrijorările într-o țară care a trăit decenii sub dominația Moscovei în perioada sovietică.
În replică, Kremlinul a acuzat Occidentul de „supraincarcare emoțională” și de ostilitate nejustificată față de Rusia, susținând că aceasta „nu reprezintă o amenințare”. Autoritățile ruse au refuzat să comenteze direct incidentul cu dronele.
Recrutarea în creștere: de la tineri voluntari la rezerviști activi
Conform datelor furnizate de colonelul Grzegorz Wawrzynkiewicz, șeful Centrului Central de Recrutare Militară din Polonia, peste 20.000 de persoane s-au înscris pentru instruire voluntară în primele șapte luni ale anului 2025. Se estimează că până la finalul anului, acest număr va ajunge la 40.000 – mai mult decât dublu față de 2022, când s-au înregistrat 16.000 de voluntari.
Această mobilizare reflectă o implicare fără precedent a societății civile poloneze în eforturile de apărare națională, pe fondul escaladării conflictului din regiune. Programele de instruire nu obligă participanții să se înroleze permanent, ci oferă opțiuni flexibile: de la continuarea în serviciul militar profesionist, la aderarea la Forțele de Apărare Teritorială (WOT) sau integrarea în rezervele active sau pasive.
Redefinirea strategiei de apărare: investiții masive și relocalizări militare
Din 2022, Polonia și-a dublat cheltuielile pentru apărare, ajungând la 4,7% din PIB – cel mai ridicat procent din întreaga alianță NATO. Această creștere plasează Polonia înaintea unor puteri militare europene consacrate, precum Germania, Franța sau Marea Britanie.
Guvernul condus de premierul Donald Tusk – care a crescut sub regimul comunist – a demarat o serie de reforme strategice, printre care construirea unei fortificații de 640 de kilometri la granițele cu Belarus și enclava rusă Kaliningrad. Proiectul, numit „Scutul de Est”, include bariere antitanc, sisteme avansate de supraveghere și echipamente pentru război electronic.
În plus, unități militare sunt relocate în estul țării pentru a facilita recrutarea locală și pentru a permite soldaților să apere propriile regiuni. „Oamenii vor munci și vor servi în locuri unde își vor apăra propriile case”, a declarat Pawel Zalewski, ministru adjunct al Apărării.
Provocări demografice și diferențe de mentalitate în Europa
În ciuda expansiunii rapide, Polonia se confruntă cu o populație în scădere și îmbătrânire – o provocare în contextul ambițiilor militare. Spre deosebire de țările baltice sau Finlanda, unde mobilizarea populației a crescut în mod constant, alte state europene, precum Germania sau Marea Britanie, întâmpină dificultăți semnificative în recrutare.
Bundeswehr-ul german are în prezent aproximativ 180.000 de militari activi, mult sub ținta de 260.000 stabilită recent. Marea Britanie, la rândul ei, înregistrează cele mai scăzute efective ale armatei din ultimele trei secole – aproximativ 71.000 de soldați profesioniști.
În opinia cercetătorului Gustav Gressel de la Academia Națională de Apărare din Viena, această diferență reflectă mai degrabă realități istorice și percepții culturale: „Cei din Europa de Est sunt mai dispuși să lupte pentru că nu pot pur și simplu să fugă”, afirmă acesta.
Autonomie strategică în creștere, dar dependență de SUA rămâne
Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și reticența acestuia față de extinderea NATO și sprijinul pentru Ucraina au readus în discuție capacitatea Europei de a-și gestiona singură securitatea. Inițiative precum SAFE – o platformă regională de cooperare în domeniul apărării – reflectă dorința de a reduce dependența de Statele Unite.
Cu toate acestea, potrivit unei analize a Atlantic Council din iunie, capacitatea NATO de a răspunde unei eventuale agresiuni rusești rămâne profund legată de sprijinul militar american – în special în domenii cheie precum aviația, sistemele de rachete și apărarea antiaeriană. Suprematia tehnologică a SUA, inclusiv în inteligență artificială, drone și rețele satelitare, consolidează acest dezechilibru.
În plus, majoritatea țărilor europene nu dispun de rezerve militare solide, ceea ce le face vulnerabile în fața unor conflicte prelungite. „Fiecare conflict arată un lucru: rezervele câștigă, mai ales cele pe termen lung”, subliniază colonelul Pawel Wronka din Statul Major General al Armatei Poloneze.
Pregătiri pentru viitorul incert
Guvernul polonez și-a propus să extindă programul de instruire voluntară, vizând formarea a 100.000 de voluntari până în 2027. Tusk a anunțat în februarie o nouă inițiativă care va integra instruirea militară și de apărare civilă pentru cetățenii interesați.
Conform estimărilor publice NATO, Rusia ar avea nevoie de câțiva ani pentru a-și reface complet capacitatea de a duce un război convențional împotriva Occidentului. „Acest orizont este și al nostru”, a declarat Pawel Zalewski. „Suntem pregătiți pentru amenințările reale de astăzi și ne pregătim pentru cele care vor fi reale mâine.”
Sursă foto: reuters
