Tratatul privind Indusul, sub semnul întrebării
India analizează măsuri drastice asupra râului Indus – Tratatul din 1960, mediat de Banca Mondială și considerat unul dintre cele mai reziliente acorduri de partajare a apei din lume, reglementează utilizarea celor șase râuri ale sistemului Indus. După atacul din 22 aprilie, soldat cu moartea a 26 de civili, India a suspendat unilateral participarea sa la tratat, provocând îngrijorare la Islamabad și în rândul comunității internaționale.
Deși cei doi vecini au convenit recent o încetare a focului, tratatul nu a fost reactivat. Premierul indian Narendra Modi a ordonat accelerarea planurilor pentru proiecte hidrotehnice majore pe râurile Chenab, Jhelum și Indus – cursuri de apă alocate Pakistanului conform tratatului.
Extinderea canalului Ranbir: o măsură cu implicații majore
Una dintre inițiativele în discuție este extinderea canalului Ranbir, construit în secolul al XIX-lea pe râul Chenab. Surse guvernamentale indiene au declarat pentru Reuters că lungimea acestuia ar urma să fie dublată până la 120 km, permițând astfel devierea unui debit de apă de până la 150 m³/s – comparativ cu 40 m³/s în prezent.
Acest proiect, deși ar putea dura ani pentru a fi implementat, este perceput de Islamabad drept o amenințare existențială. Aproximativ 80% din agricultura pakistaneză depinde de sistemul Indus, la fel ca majoritatea proiectelor sale hidroenergetice.
„Apa și sângele nu pot curge împreună”
Premierul Modi a reiterat retorica fermă a guvernului său afirmând că „apa și sângele nu pot curge împreună”, un mesaj perceput ca o justificare morală pentru suspendarea tratatului. Purtătorul de cuvânt al Ministerului indian de Externe, Randhir Jaiswal, a subliniat că India „va menține tratatul în suspensie până când Pakistanul va renunța în mod credibil și irevocabil la sprijinul său pentru terorismul transfrontalier”.
În replică, ministrul pakistanez de externe, Ishaq Dar, a anunțat că Islamabadul a transmis o notă oficială în care consideră suspendarea drept „ilegală” și susține că acordul rămâne în vigoare. Reacția guvernului pakistanez a fost categorică: „orice încercare de a opri sau de a devia fluxul de apă aparținând Pakistanului” este privită ca „un act de război”.
Planuri suplimentare ale Delhi și ecoul regional
Pe lângă canalul Ranbir, guvernul indian are în vedere construirea de noi baraje de stocare, o premieră pentru sistemul fluvial Indus. Potrivit unor documente consultate de Reuters, cel puțin cinci proiecte de acest tip sunt analizate, patru dintre ele fiind situate pe afluenții râurilor Chenab și Jhelum. Lista, întocmită de Ministerul Energiei din India, vizează extinderea capacității hidroenergetice din Jammu și Kashmir la 12.000 MW, de la 3.360 MW în prezent.
Un document tehnic obținut de Reuters sugerează, de asemenea, redistribuirea apei către râuri din alte trei state nord-indiene – o manevră care ar putea reduce și mai mult debitul disponibil pentru Pakistan.
Riscuri strategice: reacția Islamabadului și implicațiile globale
Islamabadul pregătește deja acțiuni juridice în fața Curții Internaționale de Justiție și a Băncii Mondiale, garantul inițial al tratatului. „Apa nu ar trebui să fie o armă”, a avertizat ministrul pakistanez al finanțelor, Muhammad Aurangzeb.
Citește și: Negocieri de pace Rusia – Ucraina la Istanbul după mai mult de trei ani de conflict
David Michel, expert în securitatea apei, avertizează că utilizarea apei ca instrument de presiune riscă să aibă efect de bumerang: „Pe măsură ce competiția geopolitică din regiune se adâncește, nu puțini observatori indieni se tem că utilizarea apei de către Delhi împotriva Islamabadului riscă să încurajeze Beijingul să adopte aceeași strategie împotriva Indiei.”
Apă, geopolitică și escaladare strategică
Conflictul latent dintre India și Pakistan capătă o dimensiune hidropolitică din ce în ce mai periculoasă. Dacă până acum tratatul Indusului a fost un pilon de stabilitate în relațiile bilaterale, suspendarea sa și planurile de infrastructură ale Delhi semnalează o recalibrare strategică ce poate duce la tensiuni acute în regiune. Mai mult, precedentul riscă să fie multiplicat în alte regiuni ale lumii unde controlul resurselor de apă devine armă geopolitică. Într-un context de rivalitate globală și schimbări climatice, a transforma apa în instrument de coerciție ar putea destabiliza nu doar relațiile bilaterale, ci întregul sistem internațional de guvernare a resurselor comune.
Sursă foto: Reuters
