Sabotaj în largul mării – Iljin, comandant adjunct al pazei de coastă finlandeze, monitorizează tot mai atent petrolierele care ar putea comite acte de sabotaj. În spatele său operează o mică armată: zeci de radare și camere video, nave de patrulare, avioane și elicoptere – toate mobilizate pentru a supraveghea o zonă marină vastă, comparabilă cu suprafața Belgiei.
Scopul lor este identificarea comportamentelor suspecte care ar putea amenința cablurile submarine ce asigură internetul și energia europeanilor.
Și totuși, sabotajele continuă. Doar în Golful Finlandei au avut loc două incidente în ultimele 18 luni, conform lui Iljin. În total, Marea Baltică a înregistrat cel puțin șase cazuri suspecte începând din 2022, iar 11 cabluri submarine au fost deteriorate din 2023 încoace.
„Acest lucru devine din ce în ce mai frecvent”, a declarat Iljin, stând în cabina unei nave de patrulare de 23 de metri, zguduită de valuri. „Am devenit mai conștienți de acest risc și încercăm să găsim soluții adecvate”.
Un pericol ascuns, dar real
Până acum, avariile nu au provocat haos major. Luminile au rămas aprinse, iar internetul a funcționat fără întreruperi. Totuși, Europa a simțit un fior: ce s-ar întâmpla dacă următorii atacatori ar fi mai organizați și mai agresivi? Dacă Rusia ar declanșa un atac coordonat? Dacă asta ar însemna război?
Un scenariu sumbru nu e greu de imaginat. Irlanda ar putea pierde 10% din electricitate prin sabotarea a trei cabluri. Norvegia, care furnizează o treime din gazele UE prin conducte submarine, ar putea provoca crize energetice, prețuri explozive și lupte pentru resurse.
„Suntem martorii unei noi realități”, a spus ministrul lituanian al energiei, Žygimantas Vaičiūnas. „Incidente din ce în ce mai numeroase în Marea Baltică pot afecta piețele, consumatorii și economia”.
Autoritățile nu au dovedit încă implicarea directă a Moscovei, dar „în contextul actual, sabotajul ar fi util Rusiei… aceasta este singura interpretare”, a afirmat Vaičiūnas pentru POLITICO.
Pentru Kremlin, chiar și pagube minime amplifică insecuritatea Occidentului și propagă ideea că Rusia poate destabiliza Europa oricând.
Apele continentului au devenit un nou front în conflictul cu Moscova.
Răspunsul tardiv al Occidentului
UE și NATO accelerează măsurile de protecție: achiziționează cabluri de rezervă, drone și sporesc supravegherea militară. Însă președintele american Donald Trump alimentează temeri, slăbind alianțele transatlantice și repetând narativele rusești.
„Rușii se simt încurajați”, a spus un diplomat european, care a vorbit sub condiția anonimatului. „Trebuie să fim mai vigilenți”.
Sabotajul – un joc simplu și profitabil
Primul semnal de alarmă a venit în 2022, când explozii misterioase au distrus conductele Nord Stream. De atunci, atacurile s-au înmulțit, afectând cablurile de telecomunicații și energie ale Suediei, Finlandei, Germaniei, Letoniei și Estoniei. Recent, un cablu Berlin-Helsinki a fost avariat lângă coasta Suediei.
Operațiunile sunt ușor de executat.
„E suficient să mituiești un căpitan să lase ancora”, a explicat Christian Bueger, expert în securitate maritimă de la Universitatea din Copenhaga. „E extrem de ieftin comparativ cu operațiunile militare”.
Citește și: Schimb dur de replici
Țintele sunt accesibile: Marea Baltică are o adâncime medie de doar 52 de metri, iar Golful Finlandei – 38 de metri (față de 1.500 m în Mediterana).
Cablurile de date, groase cât un braț și cântărind 3 kg, sunt fragile. Cele electrice, protejate de oțel și izolație, rezistă la pescuit, dar nu la ancore. În decembrie, nava Eagle S a tăiat mai multe cabluri trăgând ancora peste 100 km.
Reparații costisitoare și lente
Doar 80 de nave de reparații există global, iar remedierea poate dura două săptămâni pentru cablurile de date și „luni” pentru cele electrice, conform lui Peter Jamieson de la Asociația Europeană a Cablurilor Submarine. Costurile variază între 5 și 150 de milioane de euro.
Supravegherea e dificilă: 15% din traficul maritim global trece prin Baltică, o zonă mai vastă decât Germania. „Nu putem fi peste tot”, a recunoscut Marko Laaksonen din marina finlandeză.
Unele incidente sunt accidentale, dar alerte precum petrolierul chinezesc Yi Peng 3, care a tăiat două cabluri în 2023, ridică semne de întrebare. Moscova exploatează ambiguitatea, spune Nick Childs de la International Institute for Strategic Studies:
„Rusia testează limitele conflictului ‘gri’, avertizând Occidentul să nu sporească sprijinul pentru Ucraina”.
Risc crescut pentru Europa
Deocamdată, impactul e limitat datorită rețelelor redundante. Dar Estonia a avut un avantgust în 2024, când un cablu defect a crescut facturile cu 10%. „Dacă s-ar ataca mai multe cabluri sau s-ar combina cu atacuri cibernetice, consecințele ar fi grave”, a spus Erkki Sapp de la operatorul estonian Elering.
Marea Nordului, cu adâncimea de doar 95 de metri, e și ea vulnerabilă. „O întrerupere a gazelor norvegiene ar provoca haos”, a avertizat Phuc-Vinh Nguyen de la Centrul Jacques Delors.
Insulele UE sunt cele mai expuse: Irlanda, dependentă de cabluri electrice, nu are capabilități NATO, iar Malta are o singură conexiune submarină.
Europa se mobilizează (în ritm lent)
NATO a lansat programul „Santinela Baltică” cu fregate, drone și avioane de patrulare. UE alocă 540 de milioane de euro până în 2027 pentru cabluri și nave de reparații.
Finlanda tratează protecția infrastructurii ca parte a apărării naționale. Estonia și Lituania analizează legi pentru confiscarea navelor suspecte. Marea Britanie testează un sistem de AI care monitorizează mișcările petrolierelor.
Dar obstacolele juridice rămân: navele din ape internaționale sunt protejate de dreptul la „trecere nevinovată”, iar țările de pavilion (cum e China) pot bloca anchetele.
Concluzie: O nouă eră a vulnerabilității
„Europa se adaptează, dar Rusia are avantajul inițiativei”, concluzionează Bueger. Pe mare, războiul hibrid al Kremlinului continuă – iar Occidentul învață, pe parcurs, să se apere.
Sursă foto: Getty Images
