Summit-ul NATO de la Haga este o demonstrație de unitate… cu gust amar, o unitate fragilă și un subiect evitat – Rusia
Summiturile NATO sunt, în general, minuțios pregătite în avans, tocmai pentru a evita divergențele publice și a proiecta imaginea unei alianțe unite. Nici summit-ul de săptămâna viitoare, găzduit la Haga, nu face excepție. Sub conducerea noului secretar general, Mark Rutte, se conturează un eveniment calibrat atent pentru a evita confruntările directe – în special cu cel mai influent aliat: Statele Unite.
Rutte, care întreține o relație bună cu președintele american Donald Trump, pare hotărât să-i ofere acestuia o „victorie” clară: un angajament ferm din partea europenilor pentru majorarea cheltuielilor de apărare. Este exact mesajul pe care Trump vrea să-l audă – iar structura și conținutul summitului reflectă această prioritate.
Întâlnirea liderilor NATO va dura doar două zile, iar discuțiile principale sunt limitate la trei ore. Comunicatul oficial va avea doar cinci paragrafe – o comprimare neobișnuită, dictată parțial de preferința lui Trump pentru reuniuni concise. În spatele acestei abordări minimaliste se ascunde, de fapt, o strategie: diminuarea vizibilității divergențelor majore din interiorul alianței.
Poliția olandeză pregătește cea mai amplă operațiune de securitate din istoria sa pentru ceea ce este deja considerat cel mai costisitor summit NATO de până acum, cu un buget de 183,4 milioane de euro.
Deși Trump nu este primul lider american care critică nivelul scăzut al cheltuielilor de apărare din Europa, el a fost, fără îndoială, cel mai vocal și eficient. Încă din primul său mandat, a acuzat aliații că „datorează sume masive” Statelor Unite. Acum, el cere ca membrii NATO să aloce chiar 5% din PIB pentru apărare – o solicitare fără precedent.
Rutte propune un compromis: 3,5% din PIB pentru apărarea de bază, plus 1,5% pentru cheltuieli conexe, cum ar fi infrastructura militară. Însă definirea vagă a acestor cheltuieli ridică întrebări privind transparența și sinceritatea angajamentelor. Ed Arnold, analist al think tank-ului RUSI, avertizează că acest lucru ar putea duce la o „contabilitate creativă”.
Realitatea este că multe state membre, inclusiv Regatul Unit, nu ating nici măcar pragul de 2% stabilit anterior. Termenul pentru noile ținte, fie 2032, fie 2035, rămâne neclar. Prim-ministrul Spaniei le consideră nerezonabile, iar premierul britanic Keir Starmer a evitat să ofere un calendar concret, menționând doar că acestea sunt „o ambiție pentru viitorul parlament”.
O unitate fragilă și un subiect evitat: Rusia. Summit-ul nu va reuși să mascheze în întregime tensiunile profunde dintre Washington și restul Alianței, în special în privința Rusiei, comerțului și războiului din Orientul Mijlociu. Deși planurile NATO pentru apărarea flancului estic devin din ce în ce mai detaliate – incluzând întărirea apărării aeriene cu 400%, vehicule blindate suplimentare și milioane de obuze – discuțiile despre Rusia vor fi, paradoxal, aproape absente.
Aceasta este poate cea mai semnificativă ironie a summitului: cea mai gravă amenințare la adresa Alianței, o posibilă agresiune rusă în următorii cinci ani, potrivit lui Rutte, nu va fi abordată frontal. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a fost invitat la cina oficială, dar nu va participa la sesiunile strategice ale Consiliului Nord-Atlantic.
Kurt Volker, fost ambasador al SUA la NATO, afirmă că administrația Trump nu mai consideră securitatea Ucrainei o componentă esențială a securității europene – un punct de vedere profund diferit față de cel al majorității europene.
Summit-ul de la Haga se va desfășura sub semnul unui echilibru fragil: între dorința de coeziune și realitatea unor diferențe tot mai accentuate. Mark Rutte va încerca să ofere un eveniment „scurt și plăcut”, dar în spatele decorului diplomatic, rămân întrebări fundamentale despre solidaritatea reală a NATO în fața crizelor viitoare.
Sursa foto:
Să auzim de bine!
