84
Plăcuțele bilingve nu țin de foame. Falsa criză inventată la Sfântu Gheorghe, în timp ce oamenii se luptă cu sărăcia
În timp ce România traversează una dintre cele mai dificile perioade economice din ultimii ani, cu prețuri tot mai mari la alimente, energie și servicii, iar mii de familii își calculează fiecare leu până la următorul salariu, la Sfântu Gheorghe a fost readusă în prim-plan o controversă care pare desprinsă dintr-o altă epocă: ordinea limbilor de pe plăcuțele bilingve.
Primarul Antal Árpád susține că municipalitatea a pierdut un nou proces privind inscripțiile bilingve și că va fi obligată să înlocuiască indicatoarele informative. Hotărârea va fi respectată, spune edilul, însă acesta a ales să transforme momentul într-un spectacol politic, anunțând că vechile plăcuțe vor deveni exponate într-o expoziție permanentă pe care intenționează să o intituleze provocator „Spiritul naționalist-comunist al lui Ceaușescu de după ’89”.
Este o reacție spectaculoasă, dar care ridică o întrebare simplă: chiar aceasta este prioritatea locuitorilor din Sfântu Gheorghe?
În viața de zi cu zi, românii și maghiarii din Transilvania conviețuiesc, în marea lor majoritate, fără conflicte. Merg la aceleași magazine, lucrează în aceleași firme, își trimit copiii la școală, se întâlnesc în piețe și în spitale. Problemele lor sunt aceleași, indiferent de limba maternă: facturile, ratele, prețurile la alimente și nesiguranța economică.
Acesta este adevăratul numitor comun al oamenilor din zonă. Nu ordinea în care apare limba română sau limba maghiară pe un indicator rutier.
Desigur, orice hotărâre judecătorească trebuie respectată, iar dacă instanța a interpretat legea într-un anumit sens, administrația are obligația de a o pună în aplicare. Există căi legale pentru contestarea unor decizii, dar transformarea unui litigiu administrativ într-o confruntare simbolică riscă să alimenteze tensiuni artificiale.
În loc să explice calm situația și să meargă mai departe, primarul a preferat să ridice miza prin comparații istorice și printr-un discurs menit să capteze atenția publică. O strategie eficientă mediatic, poate, dar care nu rezolvă niciuna dintre problemele concrete ale comunității.
Este greu de crezut că pensionarul care își împarte pensia între medicamente și facturi este preocupat de locul unei limbi pe un indicator. La fel cum este puțin probabil ca tânărul care pleacă la muncă în străinătate să considere că această dispută îi schimbă viața.
În realitate, atât românii, cât și maghiarii din județele Transilvaniei sunt afectați de aceleași provocări economice. Inflația nu întreabă ce limbă vorbești. Taxele nu fac diferențe etnice. Facturile la energie ajung în toate gospodăriile, iar prețul pâinii este același pentru toți.
Tocmai de aceea, astfel de dispute par tot mai mult niște teme politice menite să mobilizeze emoții și să mute atenția de la problemele reale. Istoria ultimelor decenii arată că relațiile dintre comunitățile română și maghiară au fost, în ansamblu, caracterizate de cooperare și conviețuire, chiar dacă au existat și momente de tensiune.
O administrație locală este judecată, în cele din urmă, după calitatea drumurilor, investițiile atrase, școlile modernizate, spitalele funcționale și nivelul de trai al cetățenilor. Mai puțin după numărul conferințelor de presă dedicate unor plăcuțe.
Anunțata expoziție cu indicatoare poate stârni curiozitate și chiar zâmbete, însă este puțin probabil să reducă facturile oamenilor sau să creeze locuri de muncă. Dacă va deveni o atracție turistică, cu atât mai bine. Dar prezentarea ei drept simbol al unei lupte existențiale riscă să transforme un litigiu administrativ într-o dramă națională care nu reflectă viața de zi cu zi a majorității locuitorilor.
Poate că cea mai mare ironie este tocmai aceasta: în timp ce politicienii discută despre ordinea unor cuvinte pe plăcuțe, oamenii discută despre reducerile din supermarket, despre costul lemnelor pentru iarnă sau despre cum să mai facă economii.
Românii și maghiarii din Transilvania au astăzi un interes comun mult mai important decât orice indicator bilingv: să trăiască mai bine într-o perioadă în care costul vieții crește de la o lună la alta. Restul sunt teme care pot genera titluri, declarații și controverse, dar care rareori schimbă cu adevărat viața cetățenilor.
Poate că adevărata inscripție care ar trebui pusă la intrarea în orice oraș din România ar fi una mult mai simplă: „Atenție! Principala problemă a oamenilor nu este ordinea limbilor pe plăcuțe, ci scumpirile care îi lovesc pe toți, indiferent ce limbă vorbesc acasă.”
(Departamentul de investigații)
Sursa foto: EuropaFM
