Eforturi paralele pentru controlul zonei de coastă
Planuri de revoltă în exil – Din exilul lor la Moscova, Kamal Hassan – fostul șef al serviciilor de informații militare – și Rami Makhlouf – fostul magnat al economiei siriene și văr al familiei Assad – desfășoară eforturi concurente de creare a unor forțe armate proprii. Ambii își concentrează resursele în regiunile din vestul Siriei, populate majoritar de alawiți, minoritatea religioasă tradițional asociată cu regimul Assad. Potrivit unor documente interne consultate de Reuters, Hassan susține că are sub comandă 12.000 de luptători, în timp ce Makhlouf revendică peste 54.000, organizați în 80 de unități în Homs, Hama, Tartous și Latakia.
Sursele afirmă că, în realitate, multe dintre aceste forțe nu sunt mobilizate complet, iar unii combatanți acceptă fonduri din ambele tabere. În același timp, mulți alawiți rămași în Siria privesc cu suspiciune tentativele de revenire ale celor doi exilați, considerându-i responsabili de suferințele trecutului.
Rețeaua subterană: miza tăcută a conflictului
Unul dintre premiile disputate de cei doi lideri exilați este controlul unei rețele de 14 centre de comandă subterane construite în ultimele luni ale regimului Assad. Aceste buncăre, întinse de-a lungul a 180 km pe coasta siriană, sunt dotate cu armament, surse de energie solară, comunicații și echipamente tactice. Fotografii văzute de Reuters arată lăzi de muniție, arme AK-47, grenade, computere și hărți operaționale.
Guvernatorul regiunii Tartous, Ahmed al-Shami, confirmă existența acestor centre, dar insistă că ele au fost “semnificativ slăbite” și nu constituie o amenințare imediată. “Suntem convinși că nu pot realiza nimic eficient, din cauza lipsei de resurse și a capacităților reduse”, a declarat acesta.
Un conflict intern al familiei Assad
Competiția dintre Hassan și Makhlouf are rădăcini în trecutul comun din anturajul lui Bashar al-Assad. După prăbușirea regimului, ambii au fost nevoiți să fugă în Rusia. Bashar și fratele său, Maher al-Assad, se află de asemenea la Moscova, dar, potrivit apropiaților, doar Maher își mai dorește influență în Siria, în timp ce Bashar este resemnat cu exilul.
Makhlouf, care a dominat economia siriană timp de două decenii, a fugit în Liban într-o ambulanță în decembrie 2024, după căderea Damascului. Trăiește acum într-un hotel de lux din Moscova, unde promovează imaginea unui lider providențial și religios, susținând, în postări online, că este predestinat să joace un rol apocaliptic în salvarea alawiților. “Sunt înapoi, și binecuvântată să fie întoarcerea”, a scris acesta într-o declarație.
În paralel, Kamal Hassan, descris de apropiați drept furios pentru pierderea influenței, se ocupă cu coordonarea logistică și informatică a rețelei sale. A investit peste 1,5 milioane de dolari pentru susținerea combatanților și a creat o fundație caritabilă, „Dezvoltarea Siriei de Vest”, care acționează ca paravan pentru activitățile sale. Totodată, Hassan a recrutat o echipă de hackeri cu misiunea de a lansa atacuri cibernetice asupra infrastructurii guvernului actual.
Guvernul Sharaa reacționează: operațiuni de contracarare
Noua administrație siriană, condusă de președintele Ahmed al-Sharaa – fost lider jihadist și învingător în războiul civil – tratează cu seriozitate amenințările provenite din exil. În acest sens, a fost mobilizat Khaled al-Ahmad, fost confident al lui Assad și acum apropiat al noului președinte. Acesta are misiunea de a liniști comunitatea alawită și de a opri recrutările făcute de Hassan și Makhlouf.
“Este o prelungire a luptei pentru putere din regimul Assad. Competiția nu mai vizează aprobarea lui Assad, ci înlocuirea lui și controlul comunității alawite”, explică cercetătoarea Annsar Shahhoud.
Potrivit guvernatorului Al-Shami, au fost deja arestate zeci de persoane suspectate că lucrează pentru rețelele lui Makhlouf și Hassan, inclusiv o celulă implicată într-un complot de asasinat. În același timp, al-Ahmad coordonează inițiative economice și sociale menite să reducă tensiunile și șomajul din comunitățile alawite afectate de colapsul regimului Assad.
Încercările de a atrage sprijin extern
Atât Hassan, cât și Makhlouf au încercat să atragă susținerea Rusiei, fostul aliat militar și politic al regimului Assad. Cu toate acestea, Kremlinul pare reticent, concentrându-se pe menținerea accesului la bazele sale din Siria. Diplomați citați de Reuters afirmă că în cadrul unei vizite a președintelui Sharaa la Moscova în octombrie, Rusia a semnalat clar că nu va sprijini acțiuni subversive împotriva noului guvern sirian.
În plus, o sursă din guvernul libanez a confirmat cooperarea în vederea blocării activităților celor doi exilați. “Vizita a transmis un mesaj clar insurgenților alawiți: nu va veni nimeni din străinătate să-i salveze”, a declarat un diplomat familiarizat cu discuțiile.
Reacții din teren și realitățile financiare
Datele obținute de Reuters arată că Makhlouf a transferat milioane de dolari prin intermediul unor rețele din Liban, Rusia și Emiratele Arabe Unite, deși în ultimele luni s-au semnalat întârzieri salariale și dificultăți de lichiditate. Documente interne arată că a plătit sume modeste – între 20 și 30 de dolari pe lună – combatanților săi.
În același timp, Hassan investește în influență socială și atacuri cibernetice. Hackeri coordonați de el au furat baze de date guvernamentale și le-au oferit spre vânzare pe darknet. “Generalul știe că războiul nu se poartă doar pe teren, ci pe toate fronturile”, a declarat unul dintre colaboratorii săi.
Makhlouf, pe de altă parte, continuă să se prezinte ca un lider spiritual. În interpretările sale religioase, apocalipsa va veni după sfârșitul mandatului președintelui Donald Trump, iar liderul actual, Ahmed al-Sharaa, este identificat cu figura malefică dintr-o profeție șiită.
Fractura comunității alawite și riscul unui nou conflict
Tensiunile din cadrul comunității alawite au erupt la finalul lunii noiembrie, când mii de oameni au protestat în orașele de coastă cerând autonomie și eliberarea deținuților. Deși nici Hassan, nici Makhlouf nu au orchestrat aceste manifestații, ambii s-au grăbit să reacționeze public. Makhlouf a avertizat într-o postare: “toate aceste mișcări nu vor aduce decât nenorociri, căci timpul nu a sosit încă”.
Un fost coordonator militar al lui Hassan a declarat că “poate mii vor mai muri, dar secta trebuie să ofere sacrificii pentru a se apăra”.
După o revoltă armată nereușită în martie, care a dus la moartea a peste 1.500 de civili alawiți în represalii guvernamentale, ideea de insurecție planează ca o amenințare asupra fragilului echilibru din Siria post-Assad. “Această rețea este ca Insula Comorilor”, a spus un comandant care supraveghează centrele subterane. “Toți sunt bărci care încearcă să ajungă acolo.”
Viitor incert în Siria post-dictatură
În ciuda investițiilor financiare, a conspirațiilor în exil și a reactivării unor structuri militare din umbră, tentativele de a relansa o revoltă armată în Siria se confruntă cu obstacole majore: lipsa de sprijin popular, diviziunile interne, slăbiciunea logistică și reticența comunității internaționale.
Însuși Khaled al-Ahmad, omul cheie al guvernului Sharaa în regiunile alawite, a transmis un mesaj clar: „Munca de vindecare – dezrădăcinarea urii sectare și onorarea morților – rămâne singura cale către o Sirie care poate trăi din nou cu sine.”
Sursă foto: reuters
