Israelul pare să se îndrepte spre un pas extrem de controversat: anexarea Cisiordaniei. Pe 11 noiembrie, Bezalel Smotrich, ministrul israelian al Finanțelor și responsabil pentru coloniile evreiești din acest teritoriu, a declarat că a instruit departamentul său să inițieze procesul de aducere a Cisiordaniei „sub suveranitate israeliană deplină.” Acest termen, utilizat de oficialii israelieni, echivalează cu anexarea directă a acestui teritoriu, aflat până acum sub ocupație israeliană. Anunțul vine într-un moment de tensiuni regionale și internaționale, având potențialul de a redesena echilibrul fragil din Orientul Mijlociu.
Bezalel Smotrich, a susținut în fața Knesset-ului că o eventuală victorie a lui Donald Trump în alegerile din SUA reprezintă „o mare oportunitate pentru Israel.” El a subliniat că „singura modalitate de a elimina amenințarea unui stat palestinian este implementarea suveranității israeliene asupra coloniilor din Iudeea și Samaria,” denumirea utilizată de oficialii israelieni pentru Cisiordania.
Cisiordania este un teritoriu foarte disputat, aflat sub ocupație israeliană din 1967, în urma Războiului de Șase Zile. Împreună cu Fâșia Gaza, acest teritoriu formează Autoritatea Palestiniană, o entitate autonomă limitată, care aspiră să devină un stat independent. De-a lungul deceniilor, Cisiordania este un punct de conflict constant, fiind considerată de comunitatea internațională ca parte esențială a unui potențial viitor stat palestinian.Anexarea ar însemna sfârșitul efectiv al unui stat palestinian viabil. Populația palestiniană din Cisiordania, estimată la peste 3 milioane de persoane, s-ar confrunta cu o situație incertă, fără cetățenie și fără drepturi politice clare. În plus, o anexare ar putea duce la intensificarea violențelor și la o escaladare a conflictului israeliano-palestinian.
Din perspectiva dreptului internațional, ocupația israeliană a fost mereu contestată. Construcția coloniilor evreiești în Cisiordania, declarată ilegală de ONU, a accentuat tensiunile, iar anexarea propusă ar putea spulbera speranțele unei soluții bazate pe două state.
În prezent, peste 500.000 de coloniști israelieni locuiesc în Cisiordania, în așezări construite de-a lungul deceniilor. Anexarea ar oferi acestor comunități statut legal complet, integrând-i în statul israelian.
Oficialii israelieni văd rezultatul alegerilor din Statele Unite ca pe o oportunitate favorabilă. O eventuală revenire a lui Donald Trump la Casa Albă sau o administrație republicană ar putea oferi un sprijin tacit pentru anexare, având în vedere relațiile strânse din mandatul anterior.
Partidele de dreapta și extrema dreaptă din Israel, inclusiv cel condus de Smotrich, au intensificat retorica naționalistă, pledând pentru extinderea teritoriilor aflate sub controlul Israelului. Anexarea Cisiordaniei a devenit un punct central al agendei lor.
În funcție de administrația de la Washington, răspunsul poate varia de la sprijin tacit la condamnare. O administrație republicană ar putea înclina spre susținerea Israelului, în timp ce o administrație democratică ar critica acest pas.
Uniunea Europeană, în schimb, este susținătoarea unei soluții cu două state, și probabil va condamna anexarea. Statele membre ar putea impune sancțiuni economice sau diplomatice împotriva Israelului.
Deși unele țări, precum Emiratele Arabe Unite, au normalizat relațiile cu Israelul prin Acordurile Abraham, anexarea ar putea înrăutăți aceste relații și ar alimenta tensiunile în regiune.Un asemenea pas ar întări percepția Israelului ca o putere hegemonică în Orientul Mijlociu. Totodată, ar putea aduce sprijin suplimentar pentru mișcările radicale palestiniene și islamiste, complicând și mai mult stabilitatea regiunii.
Anexarea Cisiordaniei reprezintă o oportunitate pentru guvernul israelian de a-și consolida controlul asupra teritoriilor disputate și de a răspunde cererilor susținătorilor săi de dreapta. Cu toate acestea, riscurile sunt semnificative pentru Israel, și anume: ar putea pierde sprijinul internațional din partea aliaților tradiționali, ar putea primi sancțiuni economice și ar diminua investițiile externe.
Așa zisul plan de anexare a Cisiordaniei, este clar că va produce o schimbare majoră în politica Israelului, cu implicații profunde pentru Orientul Mijlociu și dincolo de acesta. În timp ce guvernul israelian vede acest pas ca pe o consolidare strategică, efectele pe termen lung ar putea destabiliza regiunea, amenințând orice perspectivă de pace.
Rămâne de văzut cum vor reacționa comunitatea internațională și aliații regionali, în special în contextul unei lumi din ce în ce mai polarizate geopolitic.
Sursa foto: Yonatan Sindel/FLASH90
Să auzim de bine!
