Reînarmarea Germaniei – Timp de decenii, în cadrul Uniunii Europene a funcționat un echilibru tacit: Germania era responsabilă de economie, iar Franța de apărare. Astăzi, această înțelegere neoficială este contestată de o transformare profundă. Germania se reînarmează într-un ritm accelerat și aspiră la rolul de lider militar european, provocând un dezechilibru strategic cu efecte profunde asupra întregului continent.
Franța se vede astfel pusă în dificultatea de a-și păstra relevanța în arhitectura de securitate europeană, în timp ce Polonia, deși prudentă, privește această schimbare ca pe o posibilitate de a consolida apărarea flancului estic al NATO, într-un parteneriat nou cu Berlinul.
Berlinul își asumă rolul de lider militar continental
„Peste tot în lume, de la Țările Baltice până în Asia, oamenii cer ca Germania să își asume mai multă responsabilitate”, a declarat Christoph Schmid, parlamentar social-democrat german, membru în comisia de apărare a Bundestagului. „Există așteptarea ca Germania să se ridice în sfârșit la nivelul greutății sale economice și în domeniul apărării.”
Această nouă viziune se concretizează printr-un plan ambițios: până în 2029, Berlinul intenționează să aloce 153 de miliarde de euro anual pentru apărare, echivalentul a 3,5% din PIB — cel mai mare efort militar german de la reunificare. Prin comparație, Franța vizează un buget de 80 de miliarde de euro până în 2030, iar Polonia, deja cel mai mare contributor din NATO în termeni procentuali, investește în 2025 echivalentul a 4,7% din PIB, adică 186 de miliarde de zloți (aproximativ 44 miliarde de euro).
În paralel, realitățile fiscale oferă Germaniei un avantaj strategic. Cu o datorie publică mai redusă și o capacitate de împrumut superioară, Berlinul are o libertate bugetară de care Parisul sau Varșovia nu dispun, mai ales în contextul unui deficit francez de peste 5% din PIB și o datorie publică de peste 110%.
Un oficial european a descris această evoluție drept „telurică”, iar un diplomat comunitar a afirmat tranșant: „Este cel mai important lucru care se întâmplă în acest moment la nivelul UE.”
Strategia „Buy German”: investiții masive în industria națională
Un indiciu esențial despre orientarea Berlinului vine din modul în care gestionează achizițiile militare. Germania a refuzat să acorde Comisiei Europene un rol mai activ în achizițiile comune de armament, preferând să opereze prin mecanisme naționale, inclusiv prin aplicarea sistematică a Articolului 346 din Tratatul UE, care permite excluderea competiției europene în favoarea intereselor naționale.
Documente interne arată că până la sfârșitul lui 2026, Berlinul intenționează să introducă în Bundestag contracte de achiziții militare în valoare de 83 de miliarde de euro — un val fără precedent ce acoperă toate ramurile forțelor armate, de la tancuri și fregate, la drone, sateliți și radare.
Aceasta este doar prima etapă a unei strategii mult mai ample. Un plan pe termen lung, denumit „lista de dorințe” a Bundeswehr-ului, include peste 320 de programe de înzestrare estimate la 377 de miliarde de euro.
Remarcabil este și faptul că mai puțin de 10% din aceste contracte vor merge către furnizori americani — o schimbare radicală, având în vedere că Germania a fost mult timp unul dintre cei mai mari clienți de armament ai Statelor Unite. Restul contractelor vor fi alocate în Europa, majoritatea către industria de apărare germană, consolidând rolul Berlinului nu doar ca lider economic, ci și ca motor industrial al apărării europene.
Parisul între scepticism și pierderea influenței
Această transformare este resimțită acut la Paris, unde autoritățile privesc reînarmarea Germaniei cu o combinație de îngrijorare și suspiciune.
„În Franța, apărarea este în centrul sistemului”, a spus un oficial european. „Diferența față de Berlin este că în Franța, orice oficial este, în fond, și un oficial din domeniul apărării.”
Deși președintele Emmanuel Macron a încercat din 2017 să întărească relația franco-germană, în cercurile de apărare franceze persistă o profundă lipsă de încredere. „Este un amestec de vigilență și amenințare”, a recunoscut un oficial francez din domeniul apărării. „Va fi greu să colaborăm cu ei, pentru că vor fi extrem de dominanți.”
Problema nu este doar militară, ci și economică. „Nu au nevoie să invadeze Alsacia și Lorena”, a glumit același oficial. „Le pot cumpăra.”
Proiectele comune suferă deja. FCAS — sistemul aerian de luptă al viitorului, realizat împreună cu Spania — este blocat de dispute privind împărțirea contractelor. Berlinul a sugerat recent scenarii alternative, inclusiv colaborarea cu Suedia sau Regatul Unit, ceea ce a alarmat Parisul. „Nu sunt împotriva proiectului, dar când Germania spune că vrea să excludă Franța, nu vă deranjează?”, a întrebat retoric Éric Trappier, CEO al Dassault Aviation, în fața parlamentarilor francezi.
Varșovia salută schimbarea cu prudență
La Varșovia, perspectiva este mai pragmatică. Polonia, care a investit masiv în modernizarea armatei sale, consideră că întărirea Germaniei este un pas necesar pentru securitatea colectivă.
„Polonia a devenit un far al NATO în ceea ce privește cheltuielile pentru apărare”, a declarat Marek Magierowski, fost ambasador polonez în Israel și SUA. „Dacă vrem să luăm în serios apărarea colectivă, nu putem continua să spunem: ‘Toată lumea să cheltuie mai mult pentru apărare, dar nu și Germania.’”
Totuși, trecutul complicat dintre cele două țări rămâne o sursă de rezervă. „Privind în istorie, o Germanie care își unește puterea economică cu cea militară a stârnit întotdeauna temeri”, a afirmat Paweł Zalewski, ministru adjunct al apărării din Polonia. „Astăzi, Polonia are cea mai mare armată terestră din Europa și va fi un jucător puternic în viitor.”
În plus, există îngrijorări legate de influența politică internă din Germania. Partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD), al doilea cel mai mare din țară, este perceput ca fiind pro-rus și revizionist. „AfD are un program care vorbește despre recuperarea unor teritorii poloneze”, a avertizat un oficial polonez. „Al Doilea Război Mondial a început din cauza nemulțumirii Germaniei față de rezultatele Primului.”
Redefinirea centrului de greutate al Europei
Ascensiunea militară a Germaniei, consolidarea Poloniei ca putere terestră și replierile Franței în jurul capacității nucleare conturează o Europă în care centrul de greutate strategic se mută spre est. Uniunea Europeană este nevoită să decidă dacă această dinamică va fi valorificată în structuri comune sau va adânci fragmentarea apărării europene.
Pentru moment, această reorientare este interpretată mai degrabă ca o asumare de responsabilitate a Berlinului decât ca o tentativă de dominație. Dar proporțiile schimbării impun o atenție sporită.
„Ar putea fi înfricoșător, fără îndoială”, a declarat un diplomat european. „Dar Germania face parte din UE și NATO — iar multe lucruri se pot întâmpla între timp.”
Sursă foto: EPA
