Escaladarea tensiunilor dintre India și Pakistan readuce în atenție riscul unui conflict militar între două state nucleare
Pe fondul atacului sângeros din Kashmir de săptămâna trecută, care a vizat civili și a fost cel mai grav din ultimii ani, relațiile deja fragile dintre India și Pakistan s-au deteriorat rapid. Deși un război la scară largă este considerat puțin probabil, în special din cauza terenului accidentat al regiunii, presiunile interne asupra guvernului indian condus de Narendra Modi cresc pentru a da un răspuns ferm. New Delhi a calificat atacul drept un act de terorism și a acuzat Pakistanul de implicare, acuzație respinsă de Islamabad, care avertizează că va reacționa la orice acțiune militară de peste graniță.
Statele Unite și-au oferit sprijinul ca mediator între cele două țări, care au un istoric de conflicte militare din cauza regiunii Kashmir. Chiar dacă India are o superioritate clară în ceea ce privește efectivele militare, cu aproximativ 1,5 milioane de soldați activi, de peste două ori mai mult decât Pakistanul, și un buget de apărare de circa 86 de miliarde de dolari, geografia complicată a zonei limitează opțiunile ofensive pentru ambele părți. Mai mult, India își împarte resursele între granița cu Pakistanul și cea cu China, unde tensiunile au crescut în ultimii ani. Pakistanul, la rândul său, este nevoit să-și securizeze și frontiera instabilă cu Afganistanul.
Ambele state investesc semnificativ în capacități moderne de supraveghere și utilizarea dronelor. Recent, armata pakistaneză a anunțat doborârea unei drone indiene la graniță. Pe lângă provocările geografice, India se confruntă cu un dezavantaj strategic major, fiind obligată să-și distribuie forțele între două fronturi, în timp ce Pakistanul se concentrează mai ales pe unul.
Riscul cel mai grav rămâne însă arsenalul nuclear al celor două țări. Conform Asociației pentru Controlul Armelor, atât India, cât și Pakistanul dețin în jur de 170 de focoase nucleare. În timp ce India menține o politică de „neutilizare prealabilă” și nu dispune oficial de arme nucleare tactice, Pakistanul și-a dezvoltat o astfel de capabilitate, racheta Nasr (Hatf-9), cu o rază de acțiune de 70 de kilometri, și își rezervă dreptul de a lansa primul. Ambele țări își dezvoltă în paralel infrastructura necesară lansării focoaselor nucleare pe uscat, pe mare și din aer.
India are un avantaj semnificativ în privința razei de acțiune: racheta Agni-V poate lovi ținte aflate la o distanță de până la 8.000 de kilometri, în timp ce racheta pakistaneză Shaheen 3, aflată în dezvoltare, are o rază estimată de aproximativ 2.750 de kilometri, suficientă pentru a acoperi teritoriul indian.
Pe plan internațional, India și Pakistanul se numără printre cei mai mari importatori de armament. În ultimii ani, India a început să-și diversifice sursele, reducând dependența de Rusia și orientându-se către furnizori din SUA, Franța și alte state europene. Conform datelor SIPRI, ponderea armelor rusești în importurile indiene a scăzut de la 76% în perioada 2009–2013 la 36% între 2019–2023. Pakistanul, în schimb, și-a consolidat relația militară cu China, de unde provine 82% din echipamentul său militar actual.
Diferențele de putere militară convențională dintre cele două state determină Pakistanul să își bazeze strategia de descurajare pe potențialul nuclear, potrivit unor analiști de la Institutul de Studii Strategice din Islamabad.
Sursa foto: Raveendran/AFP/Getty Images
Să auzim de bine!
