Seceta devastatoare împinge Siria spre foamete, pâinea devine un lux.
Lanurile de grâu de lângă orașul sirian Hama ar trebui să fie aurii și pline de spice, dar seceta le-a transformat în câmpuri uscate și goale. Un fermierul,Maher Haddad, în vârstă de 46 de ani, a obținut doar o treime din recolta obișnuită pe cele 40 de dunumuri ale sale. În loc de 400–500 kg de grâu pe dunum, a strâns doar 190 kg. Costurile cu semănatul au depășit veniturile, iar el a fost nevoit să se împrumute de la rude pentru a-și hrăni cele două fiice adolescente.
Situația lui se repetă în toată Siria, lovită de cea mai gravă secetă din ultimii 36 de ani. Producția de grâu a scăzut cu 40%, într-o țară unde aproape 90% din populație trăiește deja în sărăcie. FAO estimează un deficit de 2,73 milioane de tone de grâu în 2025, echivalentul hranei anuale pentru peste 16 milioane de oameni. Fără importuri masive sau ajutor alimentar, insecuritatea alimentară ar putea atinge niveluri record până la mijlocul lui 2026. În prezent, peste 14 milioane de sirieni nu mănâncă suficient, iar 9,1 milioane se confruntă cu foamete acută.
Seceta a redus precipitațiile cu aproape 70%, paralizând 75% din terenurile agricole irigate doar de ploi. Familii de fermieri își vând animalele și reduc mesele zilnice. Malnutriția la copii și femei însărcinate este în creștere. În orașe, prețul pâinii a explodat. Văduva Sanaa Mahamid, mamă a șase copii, cheltuie de 18 ori mai mult pe pâine decât anul trecut. Un sac care costa 500 de lire siriene a ajuns la 4.500. Are nevoie de doi pe zi. „Dacă prețul mai crește, nu vom mai avea ce mânca”, spune ea.
Guvernul interimar, condus de Ahmed al-Sharaa, și agențiile ONU încearcă să prevină o catastrofă, oferind subvenții și ajutor direct fermierilor. Programul Alimentar Mondial a alocat deja 8 milioane de dolari pentru a sprijini 150.000 de agricultori care și-au pierdut recoltele. Dar soluțiile temporare nu pot salva agricultura fără investiții masive în irigații.
Specialiștii cer sisteme moderne cu picurare alimentate cu energie solară, însă costurile mari și lipsa de timp blochează proiectele. Fermierii nu au bani pentru combustibil, iar pompele rămân oprite. După 14 ani de război, infrastructura agricolă este oricum distrusă.
Pentru Siria, grâul nu e doar o cultură, ci baza alimentației zilnice. Fără el, pâinea devine un lux, iar migrația forțată crește. În lunile următoare, milioane de sirieni pot doar să spere la ploaie, singura șansă de a salva următoarea recoltă și de a evita o foamete de proporții.
Sursa foto: EPA
