Prăbușirea Lukoil în Europa de Sud-Est nu a venit treptat, ci în valuri rapide. Noua rundă de sancțiuni americane împotriva sectorului energetic rus și pachetul al 19-lea al Uniunii Europene au blocat finanțarea, logistica și operațiunile internaționale ale companiei. Pentru prima dată, filialele externe ale Lukoil — inclusiv Litasco SA, entitatea cheie pentru comerțul cu petrol rusesc — au intrat direct sub restricții.
Lovitura a fost resimțită cel mai puternic în Bulgaria, unde rafinăria Neftohim Burgas, un uriaș de 9,5 milioane de tone anual și furnizor al 80% din combustibilii țării, a intrat în criză. Parlamentul de la Sofia a adoptat o lege care permite statului să numească un administrator special, declanșând o confruntare politică dură între partidele pro-europene și forțele pro-ruse.
În România, guvernul a reacționat mai tehnic: Ministerul Energiei a propus preluarea controlului asupra infrastructurii Lukoil pentru a garanta respectarea sancțiunilor. Rafinăria Petrotel-Ploiești — evaluată la până la 2,5 miliarde de dolari — rămâne un activ crucial, dar vulnerabil la blocarea lanțurilor logistice rusești.
În Moldova, guvernul Recean a mers chiar mai departe, cerând companiei să transfere activele sau să oprească operațiunile, o decizie fără precedent pentru Chișinău.
Toate cele trei state s-au confruntat cu riscuri economice semnificative. Bulgaria se afla la doar câteva săptămâni distanță de penurie, iar România a fost nevoită să sprijine Moldova din propriile rezerve strategice.
Tentativa traderului Gunvor de a prelua activele internaționale ale Lukoil s-a prăbușit după avertismentul Trezoreriei SUA privind sancțiuni secundare — moment care a confirmat că singura opțiune rămasă este controlul de stat.
Retragerea Lukoil nu este doar efectul sancțiunilor, ci un moment de ruptură geopolitică: pentru prima dată în decenii, Bulgaria, România și Moldova acționează coordonat pentru a limita influența energetică a Rusiei în regiunea Mării Negre. Procesul pare ireversibil.
Sursa poza: Hepta
