Cerul Europei, sub umbra Washingtonului: cum se prăbușește visul de autonomie militară al continentului
Proiectul care trebuia să marcheze maturitatea strategică a Europei riscă să devină simbolul eșecului său colectiv. Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului (FCAS), evaluat la 100 de miliarde de euro și prezentat drept piatra de temelie a autonomiei militare europene, se clatină între crize politice, rivalități industriale și neîncredere strategică.
La Berlin, o întâlnire menită să salveze programul s-a transformat într-un eșec diplomatic. Franța, prinsă într-o criză guvernamentală, și Germania, presată de propria industrie, nu reușesc să cadă de acord asupra celor mai elementare aspecte tehnice ale proiectului. Ceea ce trebuia să fie o demonstrație de coeziune devine o lecție amară despre fragmentarea europeană.
Miza depășește un simplu avion. Este vorba despre viitorul apărării europene. Cu Rusia tot mai agresivă și Statele Unite tot mai imprevizibile, Europa promitea că își va asuma mai mult control asupra propriei securități. În realitate, continentul continuă să importe nu doar arme, ci și dependență strategică.
Astăzi, 46% dintre avioanele de vânătoare aflate în serviciul forțelor aeriene europene sunt americane. În categoria sistemelor de rachete, proporția este de 42%. Între 2020 și 2024, țările europene au achiziționat 611 avioane F-35, comparativ cu doar 135 de aparate Eurofighter, Rafale și Gripen. Europa produce artilerie și tancuri, dar cumpără inteligență militară din Statele Unite.
Această realitate este rezultatul a zeci de ani de subfinanțare. Cheltuielile europene pentru apărare au scăzut de la 4% din PIB în 1962 la 1,3% în 2015. Lipsa de investiții a afectat nu doar industria, ci și ecosistemul de inovație militară: cercetarea, software-ul, sateliții, comunicațiile avansate. Așa cum Europa a pierdut cursa în domeniul tehnologiei digitale, riscă acum să o piardă și pe cea a apărării de înaltă tehnologie.
F-35 domină cerul european. Este o aeronavă sofisticată, stealth, integrată cu sistemele NATO și actualizată permanent prin software american. Pentru mulți lideri europeni, a-l refuza înseamnă a accepta inferioritatea. Pentru alții, a-l cumpăra înseamnă a-ți preda autonomia.
„Depinzi de tehnologie, de mentenanță și chiar de aprobarea guvernului SUA”, avertizează Guntram Wolff de la Bruegel. „Chiar și după ce avionul e în hangar, controlul nu este complet european.” Sub umbra Washingtonului pare că este această etapă.
Programul FCAS trebuia să fie antidotul acestei dependențe. Construit în comun de Franța, Germania și Spania, el ar fi trebuit să dea naștere unei aeronave de generația a șasea, capabilă să concureze cu F-35 și viitorul F-47 american. Dar proiectul a devenit victima aceleiași boli care macină deseori Uniunea Europeană: fragmentarea intereselor naționale. Dassault și Airbus se luptă pentru controlul intelectual și industrial al programului, iar guvernele lor nu reușesc să impună o direcție comună.
Timpul joacă împotriva Europei. Experții estimează că primul avion FCAS ar putea fi operațional abia în anii 2040. Până atunci, cerurile Europei vor fi dominate de F-35. Și, odată cu fiecare livrare, autonomia strategică europeană devine mai mult o iluzie decât un obiectiv.
Într-o lume în care puterea militară este tot mai legată de tehnologie, Europa riscă să repete aceeași greșeală care a lăsat-o în urmă în revoluția digitală: reacție lentă, orgolii interne, absența unei viziuni comune. Dacă FCAS eșuează, nu va fi doar un eșec tehnologic, ci unul simbolic.
Ar însemna că, pentru încă o generație, continentul care a inventat avionul modern va continua să zboare sub licență americană.
Sursa foto: Panther Media Global/Alamy
