TACO – Trump Always Chickens Out: o strategie de negociere sau o slăbiciune politică?
Trump mizează pe tarife – Anunțul președintelui Trump că tarifele vor fi aplicate „fără excepții” începând cu 1 august 2025 marchează o nouă escaladare într-un lung șir de avertismente comerciale. Dar mulți analiști sunt sceptici. Nadia Lovell, analistă la Wall Street, observă un tipar deja consacrat:
„Am văzut administrația escaladând situația, pentru ca apoi să o dezamorseze rapid – o altă escaladare tactică.”
Această alternanță între amenințare și retragere a devenit atât de previzibilă încât a primit chiar un acronim ironic: TACO – Trump Always Chickens Out (Trump întotdeauna se sperie).
Trump insistă însă că de data aceasta e „altfel”:
„TARIFELE VOR ÎNCEPE SĂ FIE PLĂTITE LA 1 AUGUST 2025. Nu se vor acorda prelungiri.”
Între „Art of the Deal” și ideologia tarifelor
În centrul acestei confuzii se află dualitatea președintelui: pe de o parte, Trump-negociatorul, celebru pentru „The Apprentice” și cartea sa „The Art of the Deal”, pe de altă parte, Trump-protecționistul, adversar declarat al comerțului liber încă din anii ’90.
Această ultimă latură domină în prezent. Trump consideră tarifele:
-
O sursă de venit rapidă pentru bugetul federal – susținând un tarif reciproc de minimum 10% aplicat tuturor partenerilor.
-
Un mijloc de repatriere a capacității de producție – cu măsuri sectoriale pentru oțel, aluminiu, automobile și alte produse strategice.
-
Un instrument de corectare a dezechilibrelor comerciale – în ciuda faptului că economiștii susțin că deficitele bilaterale nu sunt un indicator real al slăbiciunii economice.
Dar dincolo de retorică, bilanțul este modest: doar două acorduri comerciale provizorii – cu Vietnam și Marea Britanie – încheiate în 90 de zile, în timp ce alte state continuă să negocieze fără rezultat clar.
O lume care se reconfigurează… fără SUA
Premisa centrală a lui Trump este că SUA este „magazinul universal” al lumii și că ceilalți trebuie să accepte prețul stabilit de el. Dar realitatea contrazice această logică. Partenerii Americii își caută deja alternative:
-
UE negociază activ cu blocul Asia-Pacific (CPTPP), un acord comercial care exclude atât SUA, cât și China.
-
Țările BRICS ignoră presiunile tarifare americane și își adâncesc cooperarea economică.
-
Brazilia și Columbia, din apropierea geografică a SUA, își întorc privirea spre Beijing.
-
Canada, deși aliat tradițional, își diversifică parteneriatele și încearcă să își reorienteze economia de la axa nord-sud (SUA) către est-vest (Europa și Asia).
Tarifele, un bumerang strategic
Trump crede că poate dicta termenii jocului economic mondial datorită dimensiunii economiei americane. Dar această abordare nu mai funcționează într-o lume interconectată, unde țările pot și chiar aleg să-și realinieze prioritățile strategice. Politica tarifelor riscă să izoleze SUA și să grăbească apariția unor structuri comerciale alternative, de la Asia la America Latină.
În loc să transforme Statele Unite într-un centru gravitațional al comerțului global, Trump riscă să le transforme într-un punct periferic. Forța economică nu constă doar în puterea de a impune, ci și în abilitatea de a convinge. Iar SUA, sub conducerea sa, pare să piardă ambele.
Sursș foto: Getty Images
