Președintele SUA, Donald Trump, a ales să abordeze de la distanță evenimentele de la Beijing, lipsind de la parada oficială, dar intervenind pe Truth Social cu un mesaj tăios. În postarea sa, Trump l-a acuzat pe liderul chinez Xi Jinping că ar complota împotriva Statelor Unite alături de ceilalți participanți la reuniune – o acuzație care reia retorica de confruntare ce i-a marcat atât primul mandat, cât și actuala revenire la Casa Albă.
De la revenirea la putere, relația dintre Trump și China s-a menținut într-o zonă de ambiguitate. Este o relație duală, definită pe de o parte de o competiție economică feroce, iar pe de altă parte de un respect personal, deși reticent, pe care Trump nu ezită să îl exprime public. În declarațiile sale, președintele american l-a numit de mai multe ori pe Xi „un lider foarte inteligent” și „foarte bun”, încercând să transmită că apreciază calitățile personale ale președintelui chinez chiar și în contextul tensiunilor bilaterale.
Totuși, planul economic spune o altă poveste. Administrația Trump a ridicat mizele în conflictul comercial cu Beijingul, descriind relațiile comerciale ca fiind „principala sursă de exploatare” a Americii. Un exemplu este tariful uriaș de 145% aplicat produselor chinezești, o măsură gândită să reducă dependența SUA de importurile din China și să protejeze industriile interne. În pofida acestei durități, Trump a arătat și disponibilitatea de a negocia. Armistițiul convenit în august între delegațiile celor două state a demonstrat că, în ciuda retoricii dure, Washingtonul și Beijingul au interesul de a evita escaladarea până la punctul de colaps al relațiilor comerciale.
Dar echilibrul este fragil. Amenințările recente ale lui Trump, care a anunțat posibilitatea unor tarife de 200% asupra Chinei dacă Beijingul decide să limiteze exporturile de minerale rare, reînvie spectrul unui nou val de tensiuni. Aceste resurse sunt esențiale pentru industrii strategice – de la tehnologia de vârf la sectorul apărării – ceea ce face ca disputa să aibă nu doar o dimensiune economică, ci și una geopolitică majoră.
Pe plan internațional, China continuă să navigheze abil printre sancțiunile impuse de Occident. Spre deosebire de India, care a fost vizată de măsuri punitive pentru comerțul său cu Rusia, Beijingul a reușit până acum să evite sancțiunile secundare, păstrându-și libertatea de mișcare și consolidându-și influența globală.
Unii observatori cred că, în ciuda declarațiilor sale belicoase, Trump încearcă să nu împingă China definitiv în brațele Rusiei. O apropiere prea mare între Beijing și Moscova ar putea redesena echilibrul geopolitic global într-un mod nefavorabil Statelor Unite. Astfel, relația Trump–Xi rămâne un joc complicat de putere și negociere, unde ostilitatea publică se combină cu un calcul rece al intereselor strategice. Trump și Xi relația care definește noul echilibru global se consumă acum.
Sursa foto: Reuters
