Ucraina își adaptează apărarea în fața tacticilor rusești, dar rămâne fragilă din cauza haosului organizațional și a lipsei de trupe
Tacticile de atac tot mai sofisticate ale Rusiei obligă Ucraina să își regândească fundamental apărarea, reducând numărul liniilor fortificate și construind puncte de sprijin mai mici, mai joase și mai bine camuflate pentru a contracara roiurile de drone care domină câmpul de luptă.
Noua strategie, explicată de ministrul ucrainean al Apărării, Rustem Umerov, și de comandantul-șef Oleksandr Syrskyi, presupune fortificații concepute nu pentru batalioane de 500 de oameni, ci pentru unități din ce în ce mai mici, companii de 100 și chiar plutoane de 20–50 de soldați. „Vedem acum că cea mai eficientă poziție este la nivel de detașament. Sunt grupuri mici de tranșee și așa-numitele „gropi de vulpe”, care reduc la minimum expunerea la dronele inamice”, a explicat Syrskyi la Kiev.
Fortificațiile clasice — rețele lungi de tranșee de kilometri întregi — au fost înlocuite cu poziții scurte de 60–70 de metri, cu acoperiri anti-drone obligatorii și camuflaj natural oferit de centuri forestiere. „Este un sistem ingineresc adaptiv, care protejează războinicii noștri și ține pasul cu tacticile inamicului”, a punctat Umerov.
În spatele liniei de contact, Ucraina construiește încă două linii defensive suplimentare, cu tetraedre din beton („dinți de dragon”), câmpuri minate, tranșee consolidate cu lemn și beton, plase de protecție împotriva dronelor și adăposturi antiaeriene.
Deși Kievul raportează progrese semnificative în fortificarea frontului, cu peste jumătate dintre obiectivele planificate pentru 2025 deja realizate, situația din teren rămâne inegală și adesea haotică. Dacă în regiunea Donețk armata, administrațiile locale și societatea civilă colaborează eficient, construind trei linii solide de apărare, în regiunile Sumy și Harkov situația este critică.
„În nord-est e o harababură. Nu știe nimeni exact cine răspunde de ce și cine coordonează lucrările”, a avertizat Roman Pohorilyi, cofondator al grupului ucrainean de analiză OSINT DeepState. „Așteptăm întotdeauna până în ultimul moment. În Sumy am văzut dinți de dragon aruncați la marginea drumului, tranșee incomplete și zone vitale fără protecție. Este o risipă de timp și resurse.”
Chiar și acolo unde pozițiile sunt bine construite, ele nu pot opri ofensiva rusă fără suficiente trupe. „Dacă într-un adăpost rămân doar doi-trei soldați, atunci oricât de bine ar fi făcut, nu își îndeplinește rolul”, a explicat Syrskyi.
Ofensiva rusă exploatează această slăbiciune: trupele lui Putin lansează atacuri de recunoaștere, caută punctele slabe, apoi concentrează acolo forțe și străpung apărarea. „Când găsesc un punct vulnerabil, apărarea noastră începe să cedeze”, recunoaște Pohorilyi.
Soldați ucraineni intervievați de Politico au confirmat că lipsa unei strategii clare pentru folosirea câștigurilor tactice duce la situații absurde, în care poziții avantajoase sunt pierdute, iar adăposturile sunt finalizate când rușii sunt deja prea aproape.
Artem Kariakin, militar ucrainean, spune că el și colegii săi au ținut trupele ruse la distanță în regiunea Kursk timp de șase luni, tocmai pentru ca autoritățile să poată fortifica frontiera de nord. „Am dat timp, dar l-au folosit prost. Plasele anti-dronă au fost montate abia în ianuarie, deși drumul era deja bombardat zilnic de drone FPV. În loc de o protecție eficientă, am ajuns să traversăm cu șanse de supraviețuire de 30–70%.”
Ofensivele rusești din iunie au confirmat avertismentele: doar luna trecută, rușii au ocupat 500 km² de teritoriu ucrainean — cea mai rapidă avansare din ultimele luni.
Schimbarea tacticilor defensive ucrainene este binevenită, însă fără un comandament unitar, o coordonare eficientă între autorități și suficienți soldați pe poziții, aceste eforturi riscă să fie insuficiente. Pe un front întins de 1.200 km, cu resurse limitate și cu inamicul adaptându-și la rândul său tacticile, Ucraina trebuie să transforme aceste lecții în acțiuni concrete — rapid, coordonat și eficient — dacă vrea să oprească următorul val al invaziei.
Sursa foto: Tetiana Dzhafarova/AFP
